:
archives

post

Această etichetă este asociată cu 65 articole

Catavasiile Naşterii Domnului

Catavasiile Naşterii Domnului, care încep cu cântarea „Hristos se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri întâmpinaţi-L”, au fost cântate la slujba Utreniei în toată perioada postului premergător marelui praznic. Aceste catavasii încununează şi sărbătoarea Naşterii Domnului atât prin frumuseţea cântării liturgice, cât şi prin profunzimea teologică pe care o exprimă în cuvinte simple, dar inspirate de Duhul Sfânt.

Fiecare Praznic Împărătesc are anumite cântări care recapitulează întreaga iconomie a mântuirii noastre. Catavasiile Naşterii Domnului, care încep cu cântarea „Hristos se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri întâmpinaţi-L”, prezintă într-o manieră poetică teologia Bisericii despre întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Pe lângă aspectul teologic, aceste cântări bisericeşti, alcătuite de melodul Cosma de Maiuma, realizează şi o incursiune istorică pentru a arăta că cele vechi, profeţiile Vechiului Testament despre venirea lui Mesia care s-au împlinit în Naşterea Fiului lui Dumnezeu, se unifică cu cele mai noi, adică cu cuvântările inspirate ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Noului Legământ. Dacă ar fi să sintetizăm mesajul catavasiilor, ar fi că Pruncul care S-a născut în ieslea Betleemului este însuşi Fiul lui Dumnezeu care a devenit om. Acest eveniment este asemănat cu o nouă creare a lumii, iar acum Dumnezeu se revelează întregii lumi ca Împăratul adevărat şi de drept al cerului şi al pământului.

Dezleagă păcatele amare ale oamenilor

Catavasiile Naşterii Domnului sunt cântate pe glasul 1 psaltic. Sunt foarte melodioase şi ritmate, iar Mineiul pe Decembrie spune că „aceste laude de cântări cu bună poezie veselesc pe Fiul lui Dumnezeu, Cel ce se naşte pe pământ pentru oameni, şi care dezleagă mult amare păcatele lumei”. În viziunea melodului aceste cântări sunt adresate Fiului lui Dumnezeu Prunc, născut în iesle, ca nişte cântări care-L veselesc. Acest lucru, mărturisit de slujba Naşterii Domnului, oferă o perspectivă mai dinamică asupra istoriei, şi mai ales asupra evenimentelor sfinte. Cronologia este depăşită în Biserică, pentru că este un spaţiu al libertăţii şi al harului. Naşterea Domnului nu aparţine numai trecutului, ci este atotprezentă şi veşnică, iar prin slujbele Bisericii participăm în chip real la acest eveniment. De aceea imnograful care a alcătuit cântările catavasiilor le-a adresat Pruncului Iisus Hristos, Nou-născut din Sfânta Fecioară Maria.

„Hristos este acum în trup! Veseliţi-vă de aceasta, cu cutremur şi cu bucurie”

„Hristos se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul, şi cu veselie lăudaţi-L noroadelor că S-a proslăvit”. Cântarea a fost inspirată din Cuvântarea la Naşterea Domnului rostită de Sfântului Grigorie Teologul. Cuvântarea începe cu aceleaşi cuvinte. „Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul! Şi ca să spun două lucruri deodată, cerurile să se veselească şi pământul să se bucure pentru Cel ceresc şi acum pământesc. Hristos este acum în trup! Veseliţi-vă de aceasta, cu cutremur şi cu bucurie: una, din pricina păcatului, alta, din pricina nădejdii. Hristos este acum din fecioară! Femeilor, faceţi-vă ca fecioarele, ca să vă faceţi şi voi maici ale lui Hristos! Cine nu se închină acum Celui care a fost de la început şi cine nu măreşte pe Cel care se naşte acum?” Ca şi imnologul catavasiilor, Sfântul Grigorie de Nazianz arată acelaşi lucru, că slăvim pe Pruncul Hristos: „Hristos este acum în trup! Veseliţi-vă de aceasta, cu cutremur şi cu bucurie”.

„Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne!”

„Fiului Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din fecioară întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să strigăm: Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne!” În cântarea a 3-a, în unele mineie se regăseşte în loc de frunte cuvântul corn: „Cel ce ai înălţat cornul nostru”. În cântarea lui Moise se găseşte o sintagmă asemănătoare: „Şi va da tărie împăraţilor noştri, şi va înălţa cornul Unsului Său”. Cornul Unsului lui Dumnezeu trimite la Împărăţia cerurilor şi la domnia Fiului lui Dumnezeu Care s-a înălţat deasupra domniei întunericului şi a răutăţii.

„Toiag din rădăcina lui Iesei şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat, din muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fară de trup şi Dumnezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!” Cântarea aceasta trimite la proorocia lui Isaia care spune la capitolul 11: „O mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da. Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe”. În iconografia bizantină există, pornind de la această profeţie despre Mesia, icoana „Arborele lui Iesei” care înfăţişează drepţii şi regii Vechiului Testament care L-au anticipat pe Hristos. În Erminia picturii bizantine, ieromonahul Dionisie din Furna îndeamnă ca scena „Arborele lui Iesei” să fie zugrăvită astfel: „Dreptul Iesei dormind şi de sub coaste, din josul spinării lui, ies trei ramuri: cele două mici înconjurându-l împrejur pe el, iar ramura cealaltă mare mergând în sus; şi pe ea (sunt împrejur) împăraţii evreilor încolăciţi (de mlădiţe), de la David până la Hristos. Mai întâi David ţinând alăuta, apoi din sus de el Solomon ţinând în mână o carte închisă; şi din sus de Solomon, ceilalţi împăraţi după orânduială; ţinând în mâini câte un sceptru, iar în vârful ramurei Naşterea lui Hristos. Şi de o parte şi de cealaltă proorocii cu proorociile lor, fiind şi ei înfăşuraţi împrejur între ramurile arborelui şi privindu-L pe Hristos şi arătându-L cu degetul. Şi din josul proorocilor, de o parte şi de cealaltă parte a lui Iesei, înţelepţii elinilor şi vrăjitorul Valaam, ţinându-şi în mâini fiecare zisele sale şi, uitându-se în sus, arată spre Naşterea lui Hristos”. Toate cântările arată Naşterea Fiului lui Dumnezeu ca o Taină şi o mare milostivire din partea lui Dumnezeu: „Taină minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl mărim”.

sursa: ziarullumina

Anunțuri

O rugăciune pentru Postul Crăciunului

​„Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare, departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta Veche şi Nouă aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm şi Ţie ne rugăm: întăreşte-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguinţă, spre mărirea numelui Tău celui sfânt şi spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor şi spre biruinţa asupra păcatului; că împreună cu Tine răstignindu-ne şi îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte şi să petrecem cu bunăplăcere înaintea Ta în toate zilele vieţii noastre. Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Hristoase Dumnezeule şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte, şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”.

christusmonogramm-e1406839984350

Începe Sfântul și Marele Post

În Biserica Ortodoxă începe mâine, 27 februarie 2017, Postul Sfintelor Paști. Acesta precede Praznicul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, serbat anul acesta în data de 16 aprilie.

Astfel, perioada de post premergătoare Sfintelor Paşti este de luni, 27 februarie, până sâmbătă, 15 aprilie, inclusiv.

Postul PaştilorPăresimile sau Patruzecimea, adică postul dinaintea Învierii Domnului, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe. De aceea în popor e numit, în general, Postul Maresau Postul prin excelenţă.

În primele trei secole, durata şi felul postirii nu erau uniforme peste tot. Astfel, după mărturiile Sfântului Irineu, ale lui Tertulian, ale Sfântului Dionisie al Alexandriei ş.a., unii posteau numai o zi sau două înainte de Paşti, alţii trei zile, alţii o săptămână, iar alţii mai multe zile, chiar până la şase săptămâni înainte de Paşti.

Ultima dintre cele şapte săptămâni de post deplin, Săptămâna Sfintelor Patimi, nu era socotită în postul Păresimilor, ci se socotea aparte.

Abia în secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paştilor, hotărâtă la Sinodul I Ecumenic, Biserica de Răsărit a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe care o are şi astăzi. După disciplina ortodoxă, se lasă sec în seara Duminicii izgonirii lui Adam din Rai şi se postește până în seara Sâmbetei din săptămâna Patimilor, inclusiv.

Durata de 40 de zile a Postului Paştilor se întemeiază pe o tradiţie vechi-testamentară, referitoare la numărul patruzeci când este vorba de cercetarea şi pregătirea sufletului prin măsuri divine: Potpoul a durat 40 zile, 40 de ani au rătăcit evreii în pustie, Moise a stat pe munte 40 zile pentru a primi Legea, ș.a.

Postul Paştilor este nu numai cel mai lung şi mai important, ci şi cel mai asprudintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe.

În secolul al IV-lea, Constituţiile Apostolice recomandă să se postească, în ultima săptămână, astfel:

Postiţi din ziua a doua – luni –  până vineri şi sâmbătă şase zile, întrebuinţând numai pâine, sare şi legume şi bând apă, iar de vin şi de carne abţineţi-vă în aceste zile, că sunt zile de întristare, nu de sărbătoare; vineri şi sâmbătă să postiţi, cei cărora le stă în putinţă, negustând nimic până la cântatul cocoşului din noapte. Iar de nu poate cineva să ajuneze în şir aceste două zile, să păzească cel puţin sâmbăta – Constituțiile Apostolice, Cartea V, cap. 18.

În general, postul Păresimilor era mult mai aspru decât se ţine azi. Toate zilele erau de ajunare, adică abţinere completă de la orice mâncare şi băutură până la Ceasul al nouălea din zi, spre seară, în afară de sâmbete şi duminici, care erau exceptate de la ajunare.

Conform tradiţiei actuale a Bisericii, în cursul Postului Mare se posteşte astfel:

  • în primele două zile – luni şi marţi din prima săptămână – se recomandă, pentru cei ce pot să ţină, post complet sau pentru cei mai slabi ajunare până spre seară, când se poate mânca puţină pâine şi bea apă;
  • în primele trei zile – luni, marţi şi miercuri – şi ultimele două zile – vineri şi sâmbătă din Săptămâna Patimilor, la fel;
  • miercuri în Săptămâna Patimilor se ajunează până seara, după săvârşirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite, când se mănâncă pâine şi legume fierte fără untdelemn;
  • în tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână se mănâncă uscat o singură dată pe zi, seara, iar sâmbăta şi duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn şi puţin vin;
  • se dezleagă la vin şi untdelemn în următoarele zile: Sfinţii Patruzeci de Mucenici (9 martie), Joia Canonului Celui Mare, înainte şi după prăznuirea Bunei Vestiri (24 şi 26 martie) şi în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii şi în Joia Patimilor. La praznicul Bunei Vestiri şi în Duminica Floriilor se dezleagă şi la peşte.

Pentru a trezi sufletele credincioşilor şi a le îndemna la căinţă şi smerenie, Biserica a hotărât, prin canoanele 49 Laodiceea şi 52 trulan, ca în timpul Păresimilor să nu se oficieze Sfânta Liturghie decât sâmbăta, duminica şi sărbătoarea Buneivestiri, iar în celelalte zile ale săptămânii să se săvârşească numai Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, care e mai potrivită pentru acest timp.

Totodată, pentru a păstra caracterul sobru al Păresimilor, Biserica a oprit prăznuirea sărbătorilor martirilor în zilele de rândale Păresimilor, pomenirile acestora urmând a se face numai în sâmbetele şi duminicile din acest timp.

Sunt oprite, de asemenea, nunţile şi serbarea zilelor onomastice în Păresimi, fiindcă acestea se fac de obicei cu petreceri şi veselie, care nu sunt potrivite atmosferei de smerenie, de sobrietate şi pocăinţă, specifică perioadelor de post. Odinioară legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit Postului Păresimilor, interzicând toate petrecerile, jocurile şi spectacolele în acest timp.

Toate serviciile divine din timpul Păresimilor sunt mai sobre decât cele din restul anului şi îndeamnă la smerenie, întristare şi căinţă. Este timpul în care se spovedesc cei mai mulţi credincioşi, în vederea împărtăşirii din ziua Paştilor, conform poruncii a patra a Bisericii

Preluare din sursa: basilica.ro

Îndemnul Sfântului Sinod către credincioși în timpul postului Crăciunului

Membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au îndemnat credincioșii și clericii din Patriarhia Română ca în perioada postului Nașterii Domnului din acest an să fie organizate colecte de bani, alimente, haine și medicamente pentru familii defavorizate cu mulți copii, familii sinistrate, copii aflați în orfelinate, bătrâni și bolnavi, persoane singure internate în cămine de bătrâni și spitale.

Aceste acțiuni social filantropice trebuie organizate la nivel de parohie, mănăstire, protopopiat și centru eparhial.

În condițiile tendințelor secularizante actuale în creștere, membrii Sfântului Sinod au sfătuit românii din țară și din străinătate să rămână neclintiți în dreapta credință și în săvârșirea faptelor bune.

Citește integral Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe adresată clericilor, monahilor și credincioșilor citită în prima duminică din Postul Nașterii Domnului 2016.

preluare basilica.ro

faf8237a-70ac-46a3-bce3-c9355b97cca9

Postul Adormirii Maicii Domnului

Postul Sfintei Marii 2016. Postul Adormirii Maicii Domnului incepe de obicei pe 1 august si are o durata de două săptămâni (1-15 august). Lasata secului pentru postul Adormirii Maicii Domnului se face pe data de 31 iulie. In cazul in care 31 iulie este in zi de miercuri sau vineri, se lasa sec in seara zilei de 30 iulie si postul incepe pe 31 iulie.

In popor este cunoscut si sub denumirea de Postul Sfintei Marii sau Santamariei. Este un post care ii pregateste pe crestini pentru cele doua mari praznice din luna august: Schimbarea la Fata (6 august) si Adormirea Maicii Domnului (15 august).

Originea acestui post a fost fixata in secolul al V lea cand s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La inceput durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferita pentru crestini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6 august , in vreme ce la Ierusalim acest post tinea opt zile. Existau si crestini care posteau toata luna august, in vreme ce altii posteau in luna septembrie. Uniformizarea datei si a duratei postului a avut loc in sec. al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca Crysoverghis. Aici s-a stabilit ca acest post sa fie tinut incepand cu 1 august si sa se termine pe 15 august, ziua praznuirii Adormirii Maicii Domnului.

Exista randuiala ca impreuna cu slujba Vecerniei sa se savarseasca in aceasta perioada a postului Adormirii Maicii Domnului si cele doua Paraclise ale Fecioarei Maria, iar in ajunul praznicului, Prohodul Maicii Domnului.

Postul Adormirii Maicii Domnului inseamna infranare nu doar de la anumite alimente, ci de la tot ce ne desparte de Dumnezeu. Daca ne tinem departe de anumite mancaruri, sa ne tinem departe si de pacate. Sa nu ne intristam ca pierdem satisfactia pe care ne-o aduce hrana de „dulce”, caci prin retinerea de la ea vom fi partasi unor daruri care ne fac mostenitori ai Imparatiei lui Dumnezeu.

Daca in acest post se recomanda ajunare luni, miercuri si vineri pana la ora 15.00, ora de la care se poate consuma numai mancare uscata, iar daca marti si joi ni se cere sa mancam fara ulei, nu trebuie sa intelegem ca postul Adormirii Maicii Domnului dispretuieste trupul. Nu, acest post cauta sa-l mantuiasca impreuna cu sufletul.

Sa nu ajungem la astfel de ganduri: „Maine ce voi mai gati?”, „Astazi cu ce bani sa mai cumpar bucate de post?”, caci nu diversificare alimentara si cheltuiala peste masura cere postul. Faceti din rugaciune mancare pentru vremea postului si veti vedea cat de hranitoare si de ieftina este adevarata mancare de post. Nu va indemn la o postire peste puterile dumneavoastra, ci doresc sa va atrag atentia ca postul are nevoie si de rugaciune. Fara ea, cele doua saptamani de post vor fi chinuitoare si vor parea ca nu mai au sfarsit.

sursa :  crestinortodox.ro

Rugăciune pentru dobândirea răbdării

     Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai răbdat pri­go­ni­rile, batjocurile şi chiar moartea pe cruce pentru mântuirea noastră, Cel ce ai spus că “prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”, arată-mi mie, păcătosului, milele Tale cele bogate şi dăruieşte-mi du­hul răbdării, ca sufletul meu cel încercat să dobân­deas­că alinare.

Vezi deznădejdea care mă ispiteşte, vezi încer­carea prin care trec şi ajută-mă să ies din ea curăţit de păcate şi pregătit să-Ţi slujesc în toate zilele vieţii mele, şi să slăvesc Numele Tău cel sfânt, cântând împreună cu toţi îngerii şi sfinţii: Aliluia! Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este sprijinitorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa? Iubi-Te-voi, Doamne, vârtutea mea! Domnul este în­ tărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu. Domnul este ajutorul meu şi voi nădăjdui întru El: Apă­ră­to­rul meu şi puterea mântuirii mele şi sprijinitorul meu. Amin.

christusmonogramm-e1406839984350

 

Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

Nu ştiţi voi postul care Îmi place?

Isaia, Capitolul 58

isaia1. Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale.

2. În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu.

3. Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.

4. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.

5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?

6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor

7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.

9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,

10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.

11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.

12. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.

13. Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,

14. Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea. Nu ştiţi voi postul care Îmi place?

christusmonogramm-e1406839984350

Pr. Iustin Petre – Alimentația Sfinților Părinți

De ascultat  pentru folosul nostru.

Conferința „Postul. Alimentația Sfinților Părinți„,  susținută pe 22 octombrie 2015, de părintele arhimandrit Iustin Petre, starețul Mănăstirii „Sf. Ioan Casian” din Constanța.

Postul Naşterii Domnului (15 noiembrie 2015 – 24 decembrie 2015)

06-NastereaDomnului_w747_h800_q100

În Biserica Ortodoxă începe duminică, 15 noiembrie 2015, Postul Crăciunului, care ține până în ziua de Ajun a Crăciunului, 24 decembrie 2015 inclusiv, cu mențiunea că ziua din Ajunul Crăciunului este o zi de post aspru spre deosebire de celelalte zile ale Postului Crăciunului (dezlegarea la alimentele de dulce se face după Sfânta Liturghie de Crăciun din data de 25 decembrie 2015).

„Ziua de Ajun a Crăciunului este o zi de post mai aspru decât în celelalte zile. Se ajunează până la ceasul al IX-lea (ora 15:00), când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului Sfântului Prooroc Daniel și al celor trei tineri din Babilon. În unele zone se ajunează până la răsăritul luceafărului de seară, care ne amintește de steaua ce a vestit magilor Nașterea Mântuitorului. Această ajunare amintește, de asemenea, de postul ținut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, primeau Botezul creștin și apoi prima împărtășire la Liturghia săvârșită atunci în acest scop”. („Liturgica generală”, pr. prof. dr. Ene Braniște, EIMBOR, 1985)

Postul Crăciunului amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul. După unii tâlcuitori ai cultului ortodox, prin durata lui de 40 de zile, acest post ne aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul (cele 10 porunci), scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii.

Primele mențiuni despre respectarea acestei perioade de înfrânare alimentară și trupească provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit postul din luna a zecea.

Postul Crăciunului este închinat în primul rând sărbătorii Nașterii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.   La început, nu toți creștinii posteau în același mod și același număr de zile. De exemplu, unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni; unii țineau un post mai aspru, alții unul mai ușor. Însă, Sinodul local din Constantinopol, ținut la anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi), a uniformizat durata Postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie.

Ca orice post, în primul rând el trebuie să reprezinte o abținere de la lucrurile rele care ne îndepărtează de Dumnezeu și de oameni. Din punctul de vedere al alimentației, Postul Crăciunului este mai ușor față de cel al Paștelui, având multe dezlegări la pește, ulei și vin. Este dezlegare la pește și preparate din pește, precum și la vin, untdelemn în toate zilele de sâmbătă și duminică, cuprinse în perioada 21 noiembrie 2015 – 19 decembrie 2015 inclusiv. Zilele cu dezlegare sunt marcate, de regulă, în Calendarul creștin ortodox fie prin mențiunea dezlegare la pește, fie prin simbolul unui pește.

Potrivit părintelui Ene Braniște („Liturgica generală”), acest post este de asprime mijlocie, asemănător celui al Sfinților Apostoli. După rânduiala din pravile, în timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea și vinerea până în ceasul al IX-lea (aproximativ orele 15:00 – 16:00), când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte, fără untdelemn; marțea și joia se mănâncă plante fierte, drese cu untdelemn, și se bea vin, iar sâmbăta și duminica se îngăduie și pește (cu excepția perioadei dintre 20 și 25 decembrie 2015, când postul devine mai aspru). Dacă lunea, marțea sau joia cade prăznuirea vreunui sfânt cu doxologie mare, se dezleagă la pește, iar miercurea și vinerea, la vin și untdelemn, dar se mănâncă numai o dată pe zi. Tot așa, dacă miercuri sau vineri se întâmplă să cadă sărbătorirea unui sfânt cu Priveghere sau hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, pește și vin.   În ultima zi a Postului Crăciunului (24 decembrie 2015), numită Ajunul Crăciunului, credincioșii îl așteaptă pe preot ca să le aducă vestea Nașterii Mântuitorului, în modul acesta cinstind marea sărbătoare care are să vină.

christusmonogramm-e1406839984350

Radio Crestin – Ortodox

Colinde

RSS Agentia de stiri Basilica

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

Cel mai frumos documentar despre Romania

trafic

%d blogeri au apreciat asta: