:
archives

manastire

Această etichetă este asociată cu 23 articole

Scurt pelerinaj la Măn. Sfântul Pantelimon din insula Thassos

Iulie – 2015, Thassos – Grecia

Insula Thassos este un loc minunat pentru relaxare şi in general pentru petrecerea vacanţei. Însa, dacă ajungeţi pe insula de smarald şi doriţi să vizitaţi şi altceva decât plajele superbe , tavernele cu mâncăruri delicioase şi clasicul tur al insulei, vă recomand o scurta călătorie într-un loc de suflet: Mănăstirea Sfântul Pantelimon. Chiar înainte de mănăstire, puteţi face un popas în Mikro Kazaviti, un cătun pierdut în verdeață pe versantul muntelui , cu vedere spre mare de la o altitudine de 350 de metri.

Mănăstirea Sfântul Pantelimon  se află în Skala Sotiras şi se poate ajunge la ea cu maşina din Prinos, Kallirachi, Marion sau din Limenaria.  Noi am venit dinspre Prinos, pe un drum de munte cu serpentine şi o sosea bună. Pentru cei care doresc, pot staţiona pe traseu pentru a admira peisajele superbe către Prinos si Kavala.

Cand am ajuns la mănăstire, a trebuit să sunăm la poartă, iar o maicuţa ne-a primit şi ne-a anunţat că trebuie să ne lăsăm genţile, telefoanele şi camerele foto în maşină. Apoi ne-a invitat în liniştea mănăstirii. N-am avut voie să facem fotografii, aşa că ne-am conformat şi n-am fotografiat interiorul mănăstirii.

Biserica Agios Pantelimonas a fost construită în anul 1834 și transformată în mănăstire în 1987. Alături de locul sacru, se află o peşteră parţial îngheţată chiar şi în timpul verii , despre care legenda spune că a fost vizitată de Sfântul Pantelimon. Aici se află un iaz natural din piatră, cu apă sfinţită. Anual, în data de 27 iulie se sărbătoreşte ziua Sfântului Pantelimon, când mulţi credincioşi vin să asiste la slujbe, să se roage şi să bea apă sfinţită.

De la pangarul mănăstirii puteţi cumpăra miere de albine ori dulceaţă de nuci verzi. Tot în pangar am descoperit şi o fotografie a Părintelui Arsenie Boca, adusă din câte am înţeles de către rudele maicuţei , care vizitaseră recent Mănăstirea Prislop.

DSC05227

inca putin si ajungem…

20150710_112830

Nu fotografiem in interiorul manastirii. Respectam sfantul lacas.

DSC05222

poarta manastirii Sf Pantelimon

DSC05235

priveliste superba

Un popas  pentru masa de pranz in  Mikro Kazaviti

DSC05248

un popas in Mikro Kazaviti si o masa gustoasa servita de gazdele noastre ospitaliere …

DSC05250

bucataria tavernei

DSC05260

taverna

DSC05240

panorama

christusmonogramm

foto: arhiva personală

07-27-sf_mucenic_pantelimon

Purtătorule de chinuri Sfinte şi tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe Milostivul Dumnezeu să dea iertare de greşeale sufletelor noastre!

Publicitate

Despre Pitirim şi Vladimir (pustnici în Taiga)

Sihastrul Rafail Noica, duhovnicul retras la o mănăstire din Apuseni

rafail-noicaPărintele Rafail Noica, fiul marelui filosof român, Constantin Noica, este recunoscut drept unul dintre cei mai mari duhovnici români în viaţă. Locuieşte retras de 20 de ani la o mănăstire din Munţii Apuseni, în satul Lăzeşti, comuna Albac. Este cunoscut şi sub titulatura de ieromonahul de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezatorul, ţinutul Maldon, Essex, din Anglia.

Rafail Noica s-a născut în 1942. A primit în familie o educaţie creştină minimă, deoarece tatăl său punea accent mai mult pe latura filosofică a vieţii, decât pe cea creştină, iar mama să era de confesiune anglicană. Creştinismul de început al tânărului Rafail se rezuma doar la participarea la Slujba de Înviere. La vârsta de doar 13 ani, cu scopul primirii unei educaţii mai alese, mama sa l-a luat cu ea în Anglia, ţară ei de origine. Aici s-a alăturat mai întâi anglicanilor, însă aici a rămas prea mult timp. După cum el însuşi spunea, în mărturiile sale, “atmosfera de la anglicani era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apucă căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic”.

După experienţa anglicană, Rafail Noica a trecut pe la penticostali, congregaţionalişti, Armată Salvării şi alte culte. Dintre toate confesiunile întâlnite, cel mai mult s-a ataşat de comunitatea baptistă, unde a stat un an şi jumătate. Întoarcerea la Ortodoxie a avut loc în anul 1961, iar în anul 1965, Părintele Rafail Noica a fost ”tuns” în monahism, la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezatorul din Essex, de către Părintele Sofronie Saharov.

S-a întors în România în anul 1993, după 38 de ani de la momentul plecării din ţară. Reprezentanţii Patriarhiei Române l-au dorit episcop, dar Părintele Rafail Noica a respins oferta. În 1993 s-a retras la o mănăstire din Apuseni, în satul Lăzeşti, comuna Albac, unde trăieşte în sihăstrie. Apare în public foarte rar, de două, trei ori pe an la câte o conferinţă susţinută la Alba Iulia sau Bucureşti. Sălile în care ţine cuvântările sunt de fiecare dată neîncăpătoare pentru sutele şi chiar miile de oameni care doresc să îl asculte.

“Am scris o singură carte, care se numeşte Gânduri. Am scris-o, mai ales, din îndemnul cuiva, care se aştepta că fiul lui Noica să scrie o carte. Şi când a deschis această carte, prima pagină era albă, a două era albă şi toate celelalte la fel. Acum, la sfârşitul vieţii mele, mă gândesc să scriu ăla carte care s-ar numi Memorii, fiindcă aşa scriu toţi oamenii mari. Or, cum eu mi-am pierdut memoria, această carte va fi asemenea celei dintâi!”, a spus duhovnicul, întrebat despre scrierile sale.

Cu toate acestea, cuvinte ale Părintelui Rafail Noica se găsesc în două cărţi (“Celălalt Noica” şi “Cultura Duhului”), câteva articole şi o serie de conferinţe pe care le-a susţinut de-a lungul anilor. Rafail Noica publică în revista de spiritualitate monastică Epifania din Alba-Iulia traduceri din învăţăturile Sfântului Siluan Athonitul, “bunicul” său duhovnicesc şi alte articole. A tradus din limba rusă şi publicat la Alba Iulia două cărţi scrise de duhovnicul său, Părintele Sofronie Saharov.

preluare adevarul.ro

Sursa: citeste mai mult: adev.ro/nigxna

christusmonogramm

O măicuță „altfel“ din Munții Făgărașului

  1-220x220Autor:  Elena Tănase

  Aflându‑ne într‑un pelerinaj istoric și religios cu copiii și tinerii cu dizabilități de la Asociația „Dai o șansă’’ din Alexandria, jud. Teleorman, alături de părinții lor, am avut parte de o întâlnire mai mult decât emoționantă: cea cu o măicuță născută cu Sindromul Down.

 Traversând Munţii Carpaţi spre Făgăraş, pe un drum forestier, între păduri de brazi şi stejari, departe de zgomotul civilizaţiei, pe valea pârâului Boia, în comună Câineni din jud. Vâlcea, se află Mânăstirea Boia: o mânăstire de măicuţe, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, nouă, frumos pictată, înconjurată de flori minunate. Liniştea şi frumuseţea locului parcă îţi taie respiraţia.

Am urcat agale poteca spre mânăstire şi ne‑a întâmpinat zâmbind Ioana, o măicuţă cu Sindrom Down. Ea a venit la noi cu braţele deschise, numindu‑i pe tinerii din asociaţie „fraţii ei”. A fost un moment emoţionant!

Însoţiţi de Maica Stareţă şi de Ioana, am vizitat mânăstirea, ne‑am închinat la icoane şi ne‑am rugat împreună. În acest loc minunat, liniştit şi aproape de Dumnezeu, unde ursul dă târcoale pe înserat, am ascultat povestea Ioanei. Maica Stareţă este mama Ioanei şi printre lacrimi îşi aminteşte: cu mulţi ani în urmă, avea o familie şi tot timpul şi‑l petrecea cu educarea şi socializarea Ioanei. Din păcate, fetiţa se născuse cu o malformaţie cardiacă şi urma să fie operată. Pe masa de operaţie, inima micuţei Ioana se opreşte şi preţ de câteva minunte intră în moarte cerebrală. Mama nu acceptă pierderea unicului copil şi se roagă fierbinte la bunul Dumnezeu să‑i salveze fetiţa, promiţând, în semn de recunoştinţă, să renunţe la viaţa în lume, devenind măicuţă. Ioana deschide ochii în chip miraculos, se echilibrează şi mama e fericită, Când fetiţa ei a depăşit punctul critic al bolii, ea devine măicuţă, iar mai târziu stareţa Mânăstirii Boia. Ioana o însoţeşte în marea ei lucrare pentru Dumnezeu şi devine măicuţă alături de mama ei după trup.

A urmat un moment de linişte. Apoi i‑am spus povestea noastră. Acum 10 ani am înfiinţat, la Alexandria, Asociaţia „Dai o şansă”, pentru persoane cu Sindrom Down şi alte dizabilităţi, deoarece şi eu am un copil, Teodor, cu Sindromul Down. Are 27 de ani, la fel că Ioana, şi este ipodiacon la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Alexandria. Am muncit mult cu copilul meu pentru a duce o viaţă aproape normală. Teodor i‑a oferit Ioanei un tablou executat de noi la lucrul manual. E minunat să te ocupi de educarea, socializarea şi şcolarizarea copiilor cu dizabilităţi, să‑i ajuţi să cunoască lumea înconjurătoare, istoria, lăcaşurile de cult şi frumuseţea locurilor strămoşeşti.

Am ascultat această lecţie de viaţă şi am cunoscut o mamă deosebită cu ajutorul preotului Vasilică Voinescu,  ghidul nostru de suflet, originar din jud. Vâlcea.

Ne‑am continuat drumul spre alte mânăstiri, adevărate oaze de linişte, de puritate sufletească şi de smerenie. Ioana ne‑a condus până la poarta mânăstirii. Iradia de fericire şi părea uimită că mai există în această lume şi alte persoane cu Sindrom Down! Bunătatea, prietenia, onestitatea, generozitatea, sinceritatea, modestia îi caracterizează pe aceşti oameni care s‑au născut cu un cromozom în plus.

Autor:  Elena TĂNASE
(Alexandria, jud. Teleorman)

articol preluat din: lumeacredintei.com

notă casa crestinului: Mi-am permis să preiau acest articol, deoarece am cunoscut-o pe dna Elena Tănase – președinte a Asociaţiei „Dai o şansă” din Alexandria, cât și pe băiatul dânsei, Teodor, despre care povestește în acest articol. Niște oameni minunați. Dumnezeu să-i ocrotească și să-i ajute în lucrarea lor!

Dan R.

Sute de pelerini vin zilnic să vadă minunea de la mormântul părintelui Iustin Pârvu

Mormântul părintelui Iustin Pârvu de la Petru-Vodă a devenit, de o săptămână, loc de pelerinaj pentru credincioșii care vin în număr tot mai mare pentru a vedea ceea ce călugării de la mănăstire consideră a fi un mesaj din lumea drepților pe care îl transmite duhovnicul.

 

Călugării susțin că de la mijlocul lunii ianuarie s-a observat la mormântul părintelui Iustin un fenomen inexplicabil legat de condițiile atmosferice exterioare.

‘Pe geamul de deasupra mormântului, vaporii de apă ce ies din pământ se condensează într-un mod mai puțin obișnuit. În timpul zilei, dacă temperatura urcă peste zero grade, în dreptul capului părintelui nu este niciun fel de condens, ci geamul este curat. În timpul nopții și atunci când temperatura scade sub zero grade, condensul îngheață în forma trupului, iar în dreptul feței înghețul are un aspect distinct’, susțin călugării pe site-ul oficial al mănăstirii.

Aceștia spun că geamul de deasupra mormântului a fost adus de maicile de la Mănăstirea Paltin, pentru a proteja pe durata iernii florile pe care le aduc în fiecare săptămână pentru a împodobi mormântul.

54cf63da682ccf9ce8b78640

‘Am amânat mai multe zile relatarea fenomenului pentru a fi siguri că ceea ce vedem nu e o întâmplare, o părere. Nu ne grăbim să afirmăm că este vorba de o minune, ci înțelegem și prin aceasta că părintele Justin este viu, pentru că sufletul său a fost cel mai viu suflet din cele pe care le-am întâlnit în această viață, și că este adevărat ceea ce a spus cuiva în anul 1999: ‘nu vă mai plângeți că ce va fi după ce am să mor! Dar ce, măi, mă duc să dorm?’, spun monahii de la Petru-Vodă.

citeste mai mult pe www.agerpres.ro

foto : manastirea.petru-voda.ro

Mănăstirea Diaconești – Rugăciune pentru osândiții căzuți

Slujba tunderii in monahism

Rugăciunea de fiecare zi a stareților de la Optina

Doamne dă-mi sa întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.

În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.

În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi fraţii mei, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.

Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert şi să iubesc. Amin.

staretii_de_la_optina

Luceafărul de la Lainici

Athosul văzut de prietenul meu, arhitect Gabi Niste.

Athosul văzut de prietenul meu, din comunitatea Bisericii Sfânta Treime Dudești, arhitect Gabriel Niste. Fotografiile au fost realizate în cursul anului 2012.

Pe Gabi îl găsiți bucătărind în atelierul lui de bucate , așa cum ne povestește chiar el , „dupa retete vechi preluate de la mama mea (Cluj county), de la soacra mea (Muscel county) si altele noi, culese de la diverse persoane, din cartile de bucate, de pe internet si chiar retete proprii, modificate si inovate de mine.”  Tot în acest loc îi găsiți și gustoasele mâncăruri de post. Toate acestea, însă, sub deviza : Mâncăm ca să trăim și nu trăim ca să mâncăm!

http://atelieruldebucate.blogspot.ro

Dumnezeu să ne ajute!

la pescuit

la pescuit

mănăstirea Xenofont

mănăstirea Xenofont

ouranopouli

Ouranopouli

peninsula athos vazuta de pe vf athon

peninsula Athos văzută de pe vf. Athon

schitul românesc Prodromul

schitul românesc Prodromul

vf athon in noiembrie

vârful Athon în luna noiembrie

Agia Anna

Agia Anna

arsanaua manastirii hilandaru

arsanaua mănăstirii Hilandaru

au fost odata...

au fost odata…

cheia de boltă arsana schit Prodromul

cheia de boltă arsana schit Prodromul

ganduri destainuite

gânduri destăinuite

chilia sf pantelimon

chilia sfântului Pantelimon

fotografii si descrieri – Gabi Niste

 Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

christusmonogramm

Radio Crestin – Ortodox

Colinde

RSS Agentia de stiri Basilica

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

Cel mai frumos documentar despre Romania

trafic

%d blogeri au apreciat: