biserica

Singura biserică ortodoxă din România construită în stil italian și-a serbat hramul

Singura biserică ortodoxă din România construită în stil italian este Paraclisul Universitar „Sfânta Elisabeta” – Cotroceni, care și-a serbat marți, 24 aprilie 2018, ocrotitoarea spirituală.

<

p style=”box-sizing:inherit;margin-bottom:1.5rem;color:rgb(51,51,51);font-family:Georgia, "font-size:18px;background-color:rgb(255,255,255);”>Cunoscută și sub numele „Capela Elisabeta Doamna”, biserica este din 2010 paraclis universitar, activitatea Pr. Paroh Ştefan Tigău vizând în mod special pastorația studenților.

<

p style=”box-sizing:inherit;margin-bottom:1.5rem;color:rgb(51,51,51);font-family:Georgia, "font-size:18px;background-color:rgb(255,255,255);”>continuare http://www.basilica.ro&nbsp;

Biserica cu Lună 

​Biserica cu Lună din Oradea, cunoscută și sub denumirea Catedrala Adormirea Maicii Domnului, este o biserică creștin-ortodoxă aflată în Oradea, construită între anii 1784-1790. A fost denumită astfel datorită unui mecanism unic în Europa, aflat pe turla bisericii, care are menirea de a pune în mișcare o sferă cu diametrul de 1 m, de forma lunii, vopsită jumătate în negru, jumătate în auriu. Această sferă se deplasează după mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului și arată, prin rotirea sa, toate fazele Lunii.

sursa text : wikipedia

Îndemnul Sfântului Sinod către credincioși în timpul postului Crăciunului

Membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au îndemnat credincioșii și clericii din Patriarhia Română ca în perioada postului Nașterii Domnului din acest an să fie organizate colecte de bani, alimente, haine și medicamente pentru familii defavorizate cu mulți copii, familii sinistrate, copii aflați în orfelinate, bătrâni și bolnavi, persoane singure internate în cămine de bătrâni și spitale.

Aceste acțiuni social filantropice trebuie organizate la nivel de parohie, mănăstire, protopopiat și centru eparhial.

În condițiile tendințelor secularizante actuale în creștere, membrii Sfântului Sinod au sfătuit românii din țară și din străinătate să rămână neclintiți în dreapta credință și în săvârșirea faptelor bune.

Citește integral Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe adresată clericilor, monahilor și credincioșilor citită în prima duminică din Postul Nașterii Domnului 2016.

preluare basilica.ro

Sfântul Mormânt deschis pentru prima dată

In timpul lucrărilor de restaurare efectuate la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, un grup de arheologi a descoperit miercuri, 26 octombrie 2016, lespedea (catafalcul) pe care a fost aşezat trupul Mântuitorului Iisus Hristos după răstignirea Sa, anunţă National Geographic.

Acest catafalc de piatră calcaroasă nu a mai fost văzut din anul 1555 d. Hr., fiind acoperit cu marmură.

Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, însoţit de Mitropolitul Isihie de Kapitoliada, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei şi alţi părinţi hagiotafiţi (din comunitatea Sfântului Mormânt), s-au deplasat miercuri la Biserica Învierii pentru a fi martori ai descoperirii, a transmis Patriarhia Ierusalimului într-o precizare a secretariatului Sfântului Sinod.

În ediculul (baldachinul) Sfântului Mormânt, unde se află lespedea pe care a fost aşezat trupul lui Hristos, au intrat, de asemenea, Francesco Patton, Custodele Ţării Sfinte, şi reprezentanţi ai comunităţii armene.

În martie 2016, comunităţile religioase ale Bisericii Sfântului Mormânt au convenit să demareze lucrările de restaurare la baldachinul Sfântului Mormânt. Lucrările sunt preconizate să se încheie în primăvara anului viitor.

sursa: basilica.ro

Mănăstirea Curtea de Argeș- o mânăstire naltă, cum n-a mai fost altă

Curtea de Argeș- o mânăstire naltă, cum n-a mai fost altă….

Arhitectul Augustin Ioan, despre noua necropolă regală de la Curtea de Argeș: Am vrut să facem o „bisericuță fetiță”

„Ea (n.r. — Sfânta Filofteia) e figurată în icoane îmbrăcată într-un costum național, balcanic. Un copil, o țărăncuță credincioasă. Și noi am zis să facem o ‘bisericuță fetiță’, ca să spun așa, pentru că tipul ăsta de cruce greacă înscrisă e cel mai ‘feminin’ dintre toate tipologiile de biserică ortodoxă. Acum s-a mai mărit, e ditamai Catedrala, dar proporțiile sunt blânde și curbe, nu sunt unghiuri vehemente. Toate sunt curbe. Și pe dinăuntru. E un spațiu foarte frumos, căpiță, ca la Catedrala Ortodoxă din Sibiu. Și e foarte bine luminat de turla centrală, care e mare”, a explicat arhitectul pentru AGERPRES.

El spune că este mâhnit că biserica, încă nesfințită, se „inaugurează” cu o înmormântare. „Noi speram s-o sfințim și abia apoi s-o dăm în folosință. Din nefericire, începe cu o îngropare”, a arătat Augustin Ioan, care este arhitect, profesor universitar, doctor în arhitectură și în filosof.

Chiar de la începerea proiectului, acesta a fost marcat de importanța realizării unui astfel de edificiu, viitoare necropolă regală.

„Sunt cutremurat știind că va servi drept necropolă… Și am văzut lespezile — eu le-am proiectat — cu numele Regelui și ale Reginei (n.r. — Mihai și Ana)… Adică știind cu un pas înainte… Te smerește un exercițiu din ăsta. Am mai făcut vreo douăzeci și ceva de biserici. Dar nu e același lucru când faci catedrala unde se vor odihni regi și regine. Vă dați seama… Deci, am lucrat așa mult mai înfricoșat decât la alte proiecte. (…) Plus prezența arhiepiscopului, care e un ctitor, și-a umplut episcopia de lăcașuri de cult”, a adăugat arhitectul.

Inițial, mărturisește Augustin Ioan, a fost sunat în legătură cu acest proiect de către principele Radu în 2008, fiind vorba atunci doar de o „necropolă”, „un mausoleu pentru următorii din Familia Regală”. „După care s-a cuplat cu nevoia arhiepiscopului Calinic de a muta moaștele Sfintei Filofteia din Palatul Episcopal, unde este acum, undeva mai la stradă, acestea fiind subiectul unei devoțiuni extraordinare”, a precizat el.

Despre tema proiectului, Augustin Ioan a arătat că aceasta „a fost una extrem de simplă, și anume un număr de lăcașuri de cult suficiente pentru toți membrii Familiei Regale, care dorește să aducă în pământ românesc și pe cei care sunt risipiți, precum Regina Elena și alții care nu sunt înhumați încă în țară”.

Spune că s-a gândit „destul de mult” și a făcut numeroase schițe până să ajungă la actuala înfățișare a Catedralei.

„Din toate ne-am păstrat însă două referințe. Prima este Sfântul Nicolae Domenesc, o biserică de cruce greacă, de plan pătrat, cea de-a doua temă fiind chiar Paraclisul. Deoarece, știind că acolo va ‘locui’ — ca să spun așa — Sfânta Filofteia, ne-am propus să semene cu locul unde este acum, acest Paraclis, făcut de Lecomte du Noüy (n.r. — arhitect francez, restaurator și membru corespondent al Academiei Române), cel care a restaurat și Catedrala Veche, a Meșterului Manole”, a adăugat arhitectul.

În conturarea proiectului noii Catedrale Episcopale din Curtea de Argeș s-a făcut, deci, referire la Palatul Episcopal, proiectat de același André Lecomte du Noüy, realizat în cărămidă roșie și ancadramente de piatră, a amintit Augustin Ioan.

Potrivit acestuia, „această necropolă este pusă pe circumferința unui cerc”.

„Mormintele sunt amplasate pe un arc de cerc ale cărui raze ajung în centru, reprezentat de masa sfântă din altarul bisericii. La liturghie participă și viii, și morții și se uită spre masa de altar. Fiecare cuplu de morminte e acoperit de o boltă cu mozaic de aur, care va avea o candelă. Pe jos e mozaic, exact cum este în necropola de la catedrala mare”, a precizat Augustin Ioan.

Proiectul inițial a suferit modificări, datorate intervenției conducerii Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.

„Sunt diferențe. Nu pot să spun că sunt sfâșietoare, dar sunt diferențe față de proiectul nostru. S-a mai înălțat parte de necropolă, s-a pus o sală deasupra necropolei. S-au făcut niște turnuri față de cupole, s-a mai înălțat turla principală… Toate proiectele la dimensiunea asta sunt proiecte colaborative”, a mai spus Augustin Ioan.

Amintind de biografia Sfintei Mucenițe Filofteia, martirizată la doar 12 ani, fiind ucisă de tatăl său, necreștin, care s-a supărat că le dădea de mâncare săracilor, ale cărei moaște nu au putut fi luate de turci, sfânta „nelăsându-se dusă”, arhitectul a mărturisit că l-a preocupat subiectul mutării acesteia în noua catedrală.

Augustin Ioan nu a putut avansa o dată la care ar putea fi finalizat noul edificiu de cult.

continuarea articolului pe agerpres.ro

De ce nu se face slujbă de înmormântare şi pomeniri sinucigaşilor

    Sinuciderea este un păcat foarte grav, strigător la cer, fiindcă cei care au recurs la acest gest s-au lepădat de credinţa în Iisus Hristos şi de nădejdea în Dumnezeu, iar necredinţa şi deznădejdea sunt păcate împotriva Duhului Sfânt, despre care Sfânta Scriptură spune că nu se vor ierta nici în veacul de acum, nici în cel ce va să fie (Matei 12, 32). Cel ce se sinucide păcătuieşte împotriva propriului trup, punând capăt vieţii sale pământeşti, asupra căreia nu are nici un drept, deoarece viaţa ne este dată de Dumnezeu şi tot El hotărăşte sfârşitul ei, după cum spune şi Sfântul Apostol Pavel: „Nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri?” (1 Cor. 6,19; Rom. 14, 8-12). Această problemă este tratată şi de canoanele Bisericii Ortodoxe, astfel Canonul 14 al Sfântului Timotei al Alexandriei precizează: „Cu privire la sinucigaşi, clericii trebuie să se lămurească dacă s-a sinucis fiind cu adevărat ieşit din minţi (adică nu a avut intenţia). (…) Deci clericul trebuie să cerceteze cu băgare de seamă ca să nu cadă sub osândă („aruncă mărgăritarele înaintea porcilor” Mt. 7, 7), (Ioan N. Floca: „Canoanele Bisericii Ortodoxe – note şi comentarii”).

   În Pravila de la Govora din anul 1640 se spune: „Cine se va ucide singur de bună voie, acestuia să nu i se cânte nici să i se facă pomenirea lui niciodată, iar de va cădea fără voia lui, şi va muri, acestuia să i se cânte şi să i se facă pomeniri.” Iar Pravila de la Târgovişte sau Îndreptarea Legii din anul 1652 vine în completarea acestui canon şi spune: „Sinucigaşul de bună voie nu trebuie să fie slujit sau pomenit la vreo slujbă, căci şi-a dat sufletul satanei ca şi Iuda Iscarioteanul. Cel ce s-a sinucis fiind bolnav şi ieşit din minţi poate fi slujit. Sinucigaşul care s-a omorât din împuţinarea sufletului, adică din frica de oameni, sau de persecuţii, sau de boală care nu i-a atins mintea, acela nu poate fi pomenit” (Nicodim Sachelarie, „Pravila bisericească”).

În anul 1949, Sfântul Sinod prin Hotărârea nr. 506, privind înmormântarea sinucigaşilor, a decis: „Slujba înmormântării sinucigaşilor să fie făcută numai de către un singur preot, şi nu în locaşul sfintei biserici, ci pe marginea gropii, iar preotul să poarte numai epitrahilul, săvârşind slujba după ritual redus. Să nu se tragă clopotele şi să nu se ţină cuvântări. Celor care s-au sinucis cu bună-ştiinţă şi în integritatea facultăţilor mintale nu li se săvârşeşte nici o slujbă şi sunt îngropaţi la marginea cimitirului, într-un loc anume destinat. Pentru sinucigaşii ieşiţi din minţi se săvârşeşte slujba înmormântării pe marginea gropii, după un ritual redus. Nu se trage clopotul şi nu se ţin cuvântari.

„Aşadar, sinucigaşilor, celor care la momentul sinuciderii erau conştienţi, nu li se săvârşeşte slujba de înmormântare în biserică, ci doar un „trisaghion” („Sfinte Dumnezeule…” de trei ori) la marginea gropii, nici nu se înmormântează cu ceilalţi creştini, ci la o margine a cimitirului, şi nici nu pot fi pomeniţi niciodată la sfintele slujbe. Se poate face doar pomenirea vreunei rude apropiate, care a avut o viaţă curată, specificându-se „cu tot neamul” său, lăsând pe Dumnezeu să aleagă dacă va fi pomenit sau nu. Se recomandă a se face sfinţirea apei atât la casa sinucigaşului, cât şi la groapă pentru a alunga duhurile necurate care l-au îndemnat la sinucidere.

Părintele Cleopa Ilie spunea să nu li se pună nici cruce la mormânt, deoarece ei nu şi-au dus „crucea vieţii” (greutăţile vieţii) la bun sfârşit, iar aceste măsuri aspre privitoare la sinucigaşi „sunt potrivite dreptăţii dumnezeieşti şi sănătoasei raţiuni omeneşti şi pentru că, în acelaşi timp, ele deşteaptă conştiinţa credincioşilor celor vii”.

Articol de Vasile Toma , preluare din  ziarullumina.ro

Patriarhii României

Până în prezent România a avut cinci patriarhi, personalități marcante ale ortodoxismului. Miron Cristea a fost primul patriarh al României Mari iar Iustinian Marina a avut cea mai lungă păstorire.

• Miron Cristea (1925–1939)
• Nicodim Munteanu (1939–1948)
• Justinian Marina (1948–1977)
• Iustin Moisescu (1977–1986)
• Teoctist Arăpașu (1986–2007)
• Daniel Ciobotea (2007-)

surse: YouTube si Wikipedia.org

Rugaciune pentru împlinire sufleteasca

Doamne,Dumnezeul meu,invredniceste-ma sa fiu unealta păcii Tale,
Pentru ca sa aduc dragoste acolo unde este ura ,
Pentru ca sa iert acolo unde se face supărare
Pentru ca sa fac unire acolo unde se isca cearta,
Pentru ca sa spun adevarul unde domneste înșelarea,
Pentru ca sa înalt credința acolo unde Apasă îndoiala,
Pentru ca sa trezesc nădejdea intru cei munciți de deznadajduire,
Pentru ca sa aduc lumina intru întuneric
Pentru ca sa pricinuiesc bucurie acolo unde salasluieste amărăciunea,
Doamne,Dumnezeul meu,invredniceste-ma nu sa fiu mângâiat,ci sa aduc Mângâiere ,
Nu sa fiu înțeles ci sa înțeleg pe alții,
Nu sa fiu iubit,ci sa-i iubesc pe alții ,
Căci,cel ce da,acela primește,
Cel ce se uita pe sine,acela se găsește,
Cel ce iartă,acela va fi iertat,
Cel care moare,acela se trezește-te la viata veșnica .
Amin.

din „Indrumarul pentru spovedanie” -Starețul Gheorghe Zavoratul

Corul Mănăstirii Valaam – Rusia

Valaam Monastery Choir – Chants from Valaam (Full Album)

1. Behold the Bridgegroom comes at midnight – Midnight office 0:00
2. Have mercy on us, O Lord – Midnight office and Compline 2:15
3. All creation rejoices in Thee – Hymn to the Theotokos, Liturgy of St. Basil 4:30
4. Today the Virgin – Christmas Kontakion 6:23
5. Open to me the doors – Sunday matins post-gospel hymn (Leten) 8:02
6. Let my prayer arise – Great Prokeimenon, Presanctified Liturgy 12:20
7. Remain with us, O Lord of Hosts – Great Compline (Leten) 18:22
8. O Thou who coverest Thyself with Light – Apostikha, Holy Friday 25:23
9. The angel cried – Paschal Matins, 9th Ode 31:33
10. Christ is Risen – Paschal Troparion (Greek-Byzantine Chant) 33:19
11. Bless the Lord (Psalm 103/104) 35:30
12. Blessed is the Man (Psalms 1,2,3) 40:44
13. Stikheron to Ss. Sergius & Herman 43:51
14. Dogmatikon (Tone 5) 45:19
15. O Joyful Light 47:51
16. Having beheld Resurrection of Christ 50:27
17. Eighth Katavasia (Tone 4) 52:12
18. Magnificat (Irmos, Tone 3) 53:16
19. Great Doxology 57:22
20. Cherubic Hymn – Hymn during Great Entrance with gifts 1:02:27
21. It is truly meet – Hymn to the Theotokos 1:08:05