Mii de credincioși au participat la hramul Mănăstirii Prislop.
Luni, 14 septembrie 2015, de praznicul Înălțării Sfintei Cruci, Mănăstirea Prislop din Episcopia Devei și Hunedoarei s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare, serbându-și cel de-al doilea hram.
Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Gurie, Episcopul Devei și Hunedoarei, alături de alți patru ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, Preasfințitul Părinte Daniil, Episcop locțiitor al Daciei Felix și Preasfințitul Părinte Ilarion Făgărășanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, înconjurați fiind de un sobor de preoți și diaconi și în prezența a numeroși credincioși veniți să se închine și să se roage la slujba hramului mănăstirii Prislop.
După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Daniil, Episcop locțiitor al Daciei Felix, le-a ținut credincioșilor prezenți o cuvântare despre modul în care societatea contemporană se află într-un declin duhovnicesc marcat de lipsa de asumare a crucii de către omul contemporan, în ale cărui preocupări nu se află o căutare autentică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De asemenea, Preasfinția Sa i-a îndemnat pe credincioși să fie următori vieții Sfinților, aducând în prim plan personalitatea duhovnicească a Preacuviosului Părinte Arsenie Boca, al cărui mormânt se află în cimitirul Mănăstirii Prislop.
După Sfânta Liturghie, ierarhii au săvârșit slujba parastasului la mormântul Preacuviosului Părinte Arsenie Boca, cel care străjuiește prin rugăciunile sale Mănăstirea Prislop și alină durerile și suferințele miilor de credincioși care vin să se închine la crucea mormântului său.
sursa: hunedoaralibera.ro ;foto: Episcopia Devei și Hunedoarei
Bucureștenii sunt așteptați și în acest an să participe la tradiționalul Pelerinaj de Florii, organizat de Arhiepiscopia Bucureştilor și Patriarhia Română. Ca și în ceilalți ani, pelerinajul se desfășoară pe traseul Mănăstirea Radu Vodă – Catedrala Patriarhală, acolo unde vor fi întâmpinați de Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel.
Pelerinajul de Florii rememorează Intrarea Domnului în Ierusalim, fiind deopotrivă o mărturisire publică de credință.
„Pelerinajul de florii este deja o tradiţie în peisajul duhovnicesc bucureştean. În acest an Pelerinajul de Florii va începe la ora 16:00 – 16:10, după ce va fi săvârşită, la momentul respectiv, Vecernia Floriilor şi bineînţeles sfinţirea stâlpărilor de către ierarhul desemnat – Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul – în Biserica Mănăstirii Radu Vodă. Pelerinajul continuă pe strada Radu Vodă, pe Bulevardul Mărăşeşti, pe Bulevardul Dimitrie Cantemir, intrând, să zic aşa, pe strada Bibescu Vodă îndreptându-se spre strada Şerban Vodă până în faţa Catedralei Mitropolitane Sfântul Spiridon Nou acolo unde obştea acestei sfinte catedrale va întâmpina pe cei participanţi la acest pelerinaj şi va fi săvârşită o scurtă slujbă, o ectenie întreită. Pelerinajul va continua pe strada Şerban Vodă, apoi pe mâna dreaptă pe strada Principatele Unite, pentru ca tot în dreapta să se intre pe Strada Sfânta Ecaterina acolo unde în faţa Bisericii Sfânta Ecaternia– Paraclisulul Universitar al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti – vor fi prezenţi membrii consiliului profesoral, cadrele didactice, clericii, mirenii din cadrul Facultăţii de Teologie pentru ca şi aceştia, după o scurtă slujbă, alăturându-se la locurile precizate anterior în cadrul pelerinajului cu toţii să ne îndreptăm spre Colina Bucuriei, acolo unde pe locul special amenajat să fim întâmpinaţi de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel”, a precizat pentru TRINITAS TV pr. Aurel Mihai – Vicar Eparhial, Arhiepiscopia Bucureștilor .
După zile în şir de călătorii în Ţara Sfântă, într‑o binecuvântată zi de vineri am făcut un popas pe malul drept al Iordanului, chiar acolo unde se spune că ar fi adevăratul loc al Botezului Mântuitorului Hristos. Clima blândă din acea zonă te face să uiţi până şi cele mai aprige vicisitudini ale vieţii, învăluindu‑te într‑o boare, care eu personal nu ştiu dacă are vreun nume, dar trăieşti senzaţia că te poartă pe aripi de îngeri. După ce mi‑am primenit trupul şi sufletul în apa Iordanului, am ridicat privirea spre cer şi I‑am dat slavă lui Dumnezeu pentru acest dar minunat. În locul acesta încărcat de spiritualitate, bucuria mea a fost întregită de cunoaşterea unui monah grec, vieţuitor al Munţilor Carantania, care m‑a făcut să înţeleg cum se poate ajunge la vindecarea sufletească, dar cât de uşor te poţi vindeca şi trupeşte, doar cu plante şi fructe din Grădina Domnului.
Întâlnirea cu călugărul grec
Am păşit cu sfială pe treptele care coboară până în apa Iordanului şi mi‑am spălat faţa cu apa aceea rece ca gheaţa, o apă pe cât de tulbure, pe atât de binefăcătoare. În momentul în care am atins apa, m‑am trezit ca dintr‑un vis, cu o bucurie în suflet, pe care n‑o mai încercasem niciodată, trăind sentimentul curăţirii trupeşti şi sufleteşti în acelaşi timp. Pentru o clipă am simţit boarea aceea călduţă, ca şi cum respiraţia Mântuitorului cobora peste locul acela sacru, spre a ne răsplăti cu o dulce binecuvântare. Cu această limpezime a privirii, dar şi a trupului, mi‑am simţit sufletul mai curat decât oricând şi nu puteam să‑mi explic de unde atâta prospeţime, acolo, în imediata apropiere a deşertului? Cu mintea frământată de semne de‑ntrebare, am început să urc, iar când am ajuns lângă grupul cu care venisem, un bătrân, coborât parcă din Pateric, m‑a făcut să tresar. Monahul Filotheos vieţuieşte în Munţii Carantania, iar o dată pe lună coboară să ia apă din Iordan, seminţe şi fructe. De la el am aflat taine ale tămăduirii cu această apă, dar şi alte leacuri cu plante şi fructe care rodesc pe pământul arid al Ţării Sfinte. Rămânând gânditoare, într‑un loc de unde într‑o perspectivă îndepărtată aveam Iordanul cu întortocheata lui şerpuire, iar din cealaltă grupul de monahi cu care venisem, ei bine, în locul acela, am simţit cum coboară lumina amiezii peste feţele îngândurate ale tuturor. Multă vreme, am încercat să descifrez tăcerea care pusese stăpânire peste noi toţi, dar n‑am reuşit cu niciun preţ. M‑am aşezat lângă călugărul a cărui rugăciune părea că nu se va termina niciodată şi priveam cum îşi trece degetele pe metanier, nefiresc de repede, cu privirea fie în pământ, fie de‑a lungul râului. Un grilaj de fier, care întâmplător era între noi mă împiedica să văd foarte bine cum curge rugăciunea, motiv pentru care i‑am făcut semn maicii Pelaghia să îl surprindă într‑o fotografie. S‑a mâhnit foarte tare monahul şi, ridicându‑se, ne‑a rugat să ştergem imaginea surprinsă, pentru că viaţa lui actuală este departe de cele lumeşti şi nu‑şi doreşte să smintească pe cei care‑i ştiu obiceiul de a se ruga în locuri numai de el ştiute, din Munţii Carantania. Teologul şi jurnalistul din mine erau într‑un război total. I‑am luat cu o repeziciune de nedescris aparatul măicuţei şi l‑am băgat în geantă, motivând că acolo sunt toate pozele mele de la Iordan şi că voi şterge şi acea fotografie. Au urmat momente de tăcere şi rugăciune, după care monahul ne‑a binecuvântat şi ne‑a uns cu sfânt mir, pe fiecare în parte. Era semn că ne‑a iertat.
Monahul Filotheos trăieşte în Pustia Carantaniei
Am plecat de la Iordan, dar în drumul până la maşina care ne aştepta, întâmplarea a făcut să ajung iar lângă monah. De data aceasta am făcut cunoştinţă şi am aflat că se numeşte Filotheos. A fost medic la Atena timp de nouă ani, după care şi‑a pierdut soţia, în timp ce‑i aducea pe lume o fiică. Au murit amândouă, iar tânărul medic de atunci, rămas singur, a ales calea monastică, vieţuind timp de zece ani la două mănăstiri din Grecia. A plecat apoi într‑un pelerinaj în Ţara Sfântă şi a rămas aici pentru totdeauna. După trei ani de viaţă de obşte la Mănăstirea Sfântul Sava, atras fiind de pustnicie, s‑a retras în Munţii Carantania, unde vieţuieşte şi astăzi. Nu mi‑a dat prea multe amănunte despre locul şi modul în care trăieşte, dar am înţeles că o dată la o lună sau două coboară să se spovedească şi să se împărtăşească şi tot atunci îşi face provizii pentru următoarea perioadă de timp. Întrebându‑l ce face în momentele de slăbiciune trupească şi cum îşi tămăduieşte bolile, am avut bucuria de a mă îmbogăţi cu o mulţime de taine duhovniceşti şi leacuri numai de el ştiute, pe care la rându‑i le‑a aflat de la călugării bătrâni, pe care îi găsise în acele locuri.
„Nardul nu tămăduieşte fără rugăciune”
Totul a început de la o banală întrebare a mea, prin care voiam să ştiu de unde aş putea cumpăra o sticluţă cu mir, care să fie identic cu acela cu care ne‑a uns părintele. După ce a zâmbit îngăduitor, monahul mi‑a explicat: „Mirul acela care se comercializează şi pe care îl căutaţi dumneavoastră, turiştii, este doar o umbră de mir. Acesta (şi îmi arată încă o dată sticluţa) este mir de nard curat. Nardul nu este întotdeauna din cel mai bun. Există mai multe soiuri, ceea ce vedeţi aici se foloseşte la Marele Mir. Când am venit din Grecia, aveam mari probleme cu circulaţia periferică, dar de câţiva ani buni, pun 10 ml de ulei de nard în 100 ml ulei extravirgin de măsline şi mă masez cu el în fiecare seară. Uite‑aşa am scăpat şi de varice, dar acelea nu se masează, ci doar se ung foarte uşor. Este minunat nardul, mai ales când corpul ăsta vlăguit dă semne că se slăbeşte. Ungerea tâmplelor cu ulei de nard alungă oboseala şi revigorează organismul. Vă daţi seama cam cum percepe organismul uman tratamentul acesta trupesc cu nard, dar cât de mult amplifică rugăciunea toate aceste miresme. Ceea ce se comercializează este un mir falsificat. Vin creştinii din lume şi se întreabă de ce leacurile aflate de la monahi nu‑şi fac efectul?
Păi cum să şi‑l facă, dacă el doar miroase a nard, fără să posede toate calităţile terapeutice ale nardului natural. Şi mai e ceva, nardul este un leac ce nu tămăduieşte fără rugăciune! Să spuneţi asta la toţi creştinii!”.
25 de ani de la plecarea la Domnul a Sfântului Părinte Arsenie Boca
.
Peste 10.000 de pelerini sunt aşteptaţi vineri la Mănăstirea Prislop din Ţara Haţegului. Au loc slujbe închinate Cuviosului Părinte Arsenie Boca, de la moartea căruia se împlinesc 25 de ani. Cel mai mare pelerinaj religios în zona Hunedoarei are loc în fiecare an, în 28 noiembrie, la Mănăstirea Prislop, unde se află locul de veci al părintelui martir Arsenie Boca. Vineri, circa 10.000 de oameni sunt aşteptaţi la mănăstire, pentru a asista la slujba religioasă şi pentru a se ruga în faţa mormântului fostului stareţ şi duhovnic Arsenie Boca. Se împlinesc, în 28 noiembrie, 25 de ani de la moartea părintelui. Citeste mai mult: adev.ro/nfnp85
.
Iată și câteva dintre momentele noastre de neuitat, petrecute la Mănăstirea Prislop. Fotografiile sunt realizate într-un pelerinaj din toamna anului trecut.
Sfinte Preacuvioase Părinte Arsenie, ascultă rugăciunea noastră si roagă-te pentru noi păcătoșii în această sfântă zi! Amin!
În drumul spre mănăstire, oprim să cumpărăm flori.
Grea alegerea dintre atâtea flori frumoase.
Fericiți.
Nerăbdători.
Biserica mănăstirii.
A doua zi suntem intâmpinati de căldura blândă a soarelui de toamnă
Cărarea spre mormântul părintelui Arsenie Boca.
Sfinte Părinte Arsenie, roagă-te pentru noi, păcătoşii!
UPDATE 29 noiembrie 2014
Peste 40.000 de credincioşi au participat, timp de două zile, la pelerinajul de la mormântul părintelui Arsenie Boca, la Mănăstirea Prislop, la comemorarea a 25 de ani de la trecerea la Domnul, relatează Mediafax.
.
În timpul slujbei de pomenire, peste 15.000 de credincioşi s-au aflat în Mănăstirea Prislop, iar pe parcursul celor două zile de rugăciune peste 40.000 de pelerini, potrivit Jandarmeriei, au aşteptat la cozi de peste un kilometru pentru a atinge crucea de la mormântul părintelui.
Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou vor fi purtate de la Catedrala Patriarhală pe Bulevardul Regina Maria, iar în acelaşi timp moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu vor fi aduse în pelerinaj de la Biserica „Sfântul Spiridon“-Nou.
.
Cele două procesiuni se vor întâlni la Crucea brâncovenească de la baza Colinei Patriarhiei, unde va avea loc întâmpinarea icoanei cu un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, adusă la Bucureşti de o delegaţie a Patriarhiei Ierusalimului, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al III-lea, care va efectua o vizită frăţească în Patriarhia Română, la invitaţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în perioada 24-27 octombrie 2014. Procesiunea se va încheia în vecinătatea Catedralei Patriarhale, unde sfintele odoare vor fi aşezate spre închinare într-un baldachin special amenajat.
.
Sâmbătă, Sfânta Liturghie va fi oficiată la Catedrala Patriarhală de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, urmând ca duminică Sfânta Liturghie să fie săvârşită pe podiumul amenajat în curtea catedralei. Delegaţia Patriarhiei Ierusalimului va participa duminică la Sfânta Liturghie oficiată la Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou din Bucureşti, ctitorie a Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu sfinţită de Patriarhul Hrisant Nottara al Ierusalimului la 29 iunie 1707.
.
Luni, 27 octombrie 2014, de sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, de la ora 9:30, Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al Ierusalimului şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României vor oficia Sfânta Liturghie, înconjuraţi de un sobor de ierarhi ortodocşi din ţară şi străinătate, preoţi şi diaconi, pe podiumul din apropierea Catedralei Patriarhale.
Se apropie ziua cinstirii Sfintei Cuvioase Parascheva și a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, momente ce marcheaza cele mai importante pelerinaje ortodoxe din Romania. Zeci de mii de oameni se aduna in aceste zile in jurul Catedralei Mitropolitane din Iasi, care adaposteste trupul cel sfintit al Cuvioasei, dar și la Catedrala patriarhala unde se află moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, octrotitorul Bucureștilor.
Luna octombrie este luna în care, în Patriarhia Română, sunt organizate 2 mari evenimente la care sunt aşteptaţi să participe mii de români. Primul este prilejuit de sărbătorirea pe 14 octombrie, a Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi, iar al doilea este organizat, la Bucureşti, de sărbătoarea hramului Catedralei patriarhale, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, prăznuit pe 27 octombrie. Cei doi sfinţi se bucură de o mare evlavie în rândul credincioşilor, astfel încât Iaşiul şi Bucureştiul devin loc de pelerinaj pentru sute de mii de pelerini. Fie că merg singuri sau în grupuri organizate, aceştia sunt, de la an la an, din ce în ce mai mulţi. Pentru cei care doresc să ajungă, în acest an, la hramul Catedralei mitropolitane din Iaşi şi să se închine la moaştele ocrotitoarei Moldovei, Sectorul Pelerinaje al Patriarhiei Române organizează o deplasare în perioada 12 -14 octombrie.
Mai multe informații despre pelerinaje , gasiți aici –
În 2009, am încercat, în Corfu, şi latura turismului religios, plecând de la informaţia că pe insulă trăiesc mai mulţi călugări români. Primul drum l-am făcut la Paleokastriţa, pe coasta de nord-vest a insulei, la 25 km de Kerkira, şi unde se află o veche mânăstire de călugări. Drumul până acolo e sinuos, dar oferă nenumărate locuri de belvedere. Dacă localitatea e o staţiune balneară reputată şi prin urmare masiv frecventată de turiştii care vin să admire relieful dantelat al ţărmului şi limpezimea mării, mânăstirea nu e cu nimic mai prejos de splendoarea oricărui obiectiv turistic al zonei, având o poziţie geografică, pe un promontoriu peninsular deasupra Mării Ionice, demnă de invidiat.
Construită în secolul al XIII-lea, mânăstirea e o aglomerare de clădiri albe deasupra cărora odihnesc roşii cupole terminate în cruce. O arhitectură complexă, cu scări şi pasaje acoperite, ce se revarsă în mici carouri pavate şi ornate cu flori. În interior, se află un mic muzeu bizantin cu icoane şi obiecte artizanale. Sfinţi, călugări, pelerini, turişti, se amestecă în spaţiul acesta modest dar primitor al mânăstirii unde pisicile se plimbă în voie printre picioarele celor care nu le calcă niciodată pe coadă. Uşile mânăstirii se închid, la miezul zilei, pentru două ore, răstimp în care călugării iau masa şi se odihnesc. Dimineaţa, până la prînz, şi-apoi după-amiaza, de la ora trei, din aprilie până în octombrie, turiştii au acces în lăcaş, femeile primind, la intrare, fuste lungi, pentru a respecta ţinuta obligatorie. Aici, l-am întâlnit pe părintele Ilias, născut undeva, prin zona Romanului şi care cu greu s-a lasat fotografiat. Mic de statura, hirsut şi vioi ca un prâsnel, Ilias ajunsese la Paleokastriţa, cu ani în urmă, prin bunăvoinţa părintelui stareţ, cunoscător al mânăstirilor româneşti din Neamţ şi Suceava, dar şi apropiat al Preafericitului Daniel. Din aproape în aproape, din vorbă în vorbă, am aflat că merge des la mânăstirile din Muntele Athos şi că, pentru el, întoarcerea în ţară nu se va produce decât cu chemare divină.
Prin Ilias, am putut cunoaşte şi alţi călugări sau preoţi români care-l slujesc pe Dumnezeu în Corfu. Nu departe de Mânăstirea Paleokastriţa se află o altă zidire mânăstirească, la intrarea în Lakones, chiar într-o latură a şoselei principale, uşor de reperat după steagul alb cu vultur bicefal al Patriarhiei Greciei, arborat la poartă. Aici, am fost primiţi de călugărul stareţ, singurul slujitor al mânăsirii, de altfel, sibian de origine, cu fructe proaspete din grădina îngrijită de ani de zile de părinţii români care s-au succedat aici. Interesant mi-a părut şi că via mânăstirii e 100% românească, pentru că, în dorul ţării, călugării au plantat soiuri româneşti din zona Sarica-Niculiţel, aflate, astăzi, pe rod.
Există un obicei ca românii să se înlocuiască, după un timp, unii pe alţii, la mânăstirile din Corfu. Exemplul tipic este mânăstirea Pantocrator, situată pe vârful cel mai înalt al insulei,(aproape 1000 m) lângă un releu de comunicaţii folosit, în timpul războiului rece, pentru propaganda destinată Albaniei (ţară care se află la doar 5 km distanţă). Călugărul Euharist (Daniel, în ţară, la Galaţi, de unde se trage) a moştenit locul la această mânăstire de la un alt călugăr român. Acum, el este unicul slujitor al lăcaşului construit din piatră şi frumos pictat la interior. Surpriză! În pronaos, găsim scoase la vânzare multe cărţi în limba română, între care „Vieţile Sfinţilor Noi, Martiri Români”. Este vorba de preoţii şi călugării torturaţi în închisorile comuniste din ţară. Călugărul Euharist ne-a povestit şi despre alţi români care slujesc biserica în Corfu, cum ar fi părintele parohiei din Pirgi, sau călugăriţa din Agia Douli care, prin comportamentul său, a ajuns să câştige respectul întregii comunităţi monastice de pe insulă.
Insula Corfu este de altfel, recunoscută ca păstrătoare a moaştelor Sf. Spiridon. La Kerkira, de hramul Sf. Spiridon, după slujba paraclisului, Sf. Spiridon este scos, în picioare, din racla sa de argint şi e aşezat, la intrare, la uşă, trei zile şi două nopţi. În timpul anului, se fac trei procesiuni ale Sf. Spiridon care este scos din biserică şi purtat, tot în picioare, pe străzile principale ale oraşului. Aceste procesiuni corespund minunilor pe care Sf.Spiridon le-a făcut: pe 11 august (când a salvat insula de năvălirea turcilor), în Sâmbăta Mare (când i-a salvat pe corfioţi de la foamete), în prima duminică a lunii noiembrie (când a salvat insula de ciumă). Sfântul Spiridon se spune că dispare, frecvent, din racla sa de argint, mergând, în ascuns, la cei care îi solicită ajutorul. Din cauză că e găsit mereu cu încălţările prăfuite şi pline de iarbă, credincioţii îi schimbă, o dată pe an, sandalele din picioare…
N-am ajuns să vizitez Larnaca (Cipru), dar cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să reușesc într-o bună zi. Totuși, vreau să vă prezint un loc minunat din Larnaca: Biserica Sfântului Lazăr (Agios Lazaros)
Larnaca este cel mai vechi oraș al Ciprului, cunoscut în Antichitate sub numele Khitim sau Kition. Se spune că aici, după ce a fost înviat de Iisus Hristos, și-a trait viata Sf. Lazăr care a devenit primul episcop al Ciprului. În onoarea lui a fost construita biserica Sf. Lazarus care poate fi vizitată si astăzi.
Biserica Sfântul Lazăr din Larnaca a fost construită în secolul al IX-lea pentru a adăposti mormântul lui Lazar – omul pe care Hristos l-a înviat din morți în orașul Betania. Reconstruită în secolul al XVII-lea, biserica din Larnaca este unul dintre cele mai importante și impresionante locuri ale orașului.
Potrivit traditiei ortodoxe grecesti, dupa ce Lazar a fost inviat din morti de catre Hristos, acesta a venit in Cipru, unde, mai tarziu, avea sa fie ales episcop de Kition de catre Pavel si Barnaba. Lazar a mai trait in Larnaca pret de 30 de ani, fiind apoi inmormantat in interiorul bisericii.
Mormantul lui Lazar aflat in Larnaca – diferit de mormantul sau din Betania, unde a venit Hristos – a fost dat uitarii in vremea raidurilor arabe. Sfintele sale Moaste au fost redescoperite in anul 890; dupa o slujba solemna de punere a lor intr-o Sfanta Lacra, acestea au fost transportate la Constantinopol de catre imparatul Leon al VI-lea, in anul 901.
Biserica Sfantul Lazar din Larnaca a fost ridicata in secolul al IX-lea, deasupra mormantului episcopului Lazar. Mormantul sau era amplasat intr-o retea de catacombe, mai multe sarcofage fiind gasite in zona.
Exista si o alta legenda legata de sfarsitul si Moastele Sfantului Lazar, si anume: Lazar si sora lui, Maria, au ajuns in Provence, iar mormantul lui Lazar a fost sapat in Autun, Franta. Inainte de Revolutia Franceza, aici exista Catedrala Sfantul Lazar. Astazi, o micuta biserica din Marseilles sustine ca pastreaza capul Sfantului Lazar.
Pus în legătură cu existenţa primilor creştini pe malurile râului Buzău, ansamblul aşezărilor rupestre din zona munţilor Buzăului a incitat şi a prezentat interes pentru specialişti încă de la sfârşitul sec. XIX – zona mai este cunoscută şi sub denumirea de Athos-ul românesc.
Acestea sunt situate pe teritoriile comunelor Bozioru, Colţi, Cozieni, Brăeşti. Alte amenajări similare mai sunt atestate şi pe raza comunelor Cozieni, Cătina, Sibiciu, precum şi pe raza oraşului Nehoiu.
În total sunt peste 30 de astfel de amenajări, care au servit atât ca spaţii de locuit cât şi ca locuri de cult. Cel mai probabil acestea au funcţionat începând cu sec. III – IV d. Hr. utilizarea lor continuând şi în sec. XVI – XVII. Pe pereţii lor se pot vedea inscripţii cu litere chirilice efectuate de către călugării creştini persecutaţi şi nevoiţi să locuiască în aceste adăposturi.
in zona Bozioru se ajunge din Buzau, pe DN10, inspre Intorsura Buzaului, dupa localitatea Patarlagele (57 km de Buzau) la dreapta fiind un drum judetean ce duce inspre localitatile Colti, Alunis, Nucu.
casa creștinului 