:
archives

Arhivă pentru

Prima cupolă a catedralei ortodoxe ruse din Paris a fost instalată

IMG_5291_5292.800x1000w

Prima cupolă a viitoarei catedrale ortodoxe ruse din Paris a fost instalată în data de 19 martie 2016, în prezența a numeroşi ierarhi şi clerici, oficialităţi, jurnalişti şi credincioşi.

.

La Paris a avut loc sâmbătă, 19 martie 2016, amplasarea primei cupole a Catedralei Sfânta Treime aparţinând Eparhiei Chersonului din cadrul Patriarhiei Moscovei. Edificiul se află în apropierea turnul Eiffel, pe cheiul Branly a râului Sena. Slujba de binecuvântare a cupolei a fost oficiată de Preasfinţitul Părinte Nestor, Episcopul Chersonului.

La eveniment au mai fost prezenţi şi următorii ierarhi: Înaltpreasfinţitul Părinte Mihail, Arhiepiscopul Genevei și Europei de Vest (Biserica Ortodoxă Rusă din afara graniţelor), şi Preasfințitul Părinte Marc Nemțeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale.

Potrivit site-ului ortodoxmd.eu, din partea statului francez au participat: secretarul de Stat pe relații cu Parlamentul, Jean-Marie Le Guen, arhitectul Jean-Michel Wilmotte. De asemenea, din partea Federaţiei Ruse la eveniment au fost prezenţi: ambasadorul Rusiei, Alexandr Orlov, vice-premierul rus, Serghei Prihodiko și șeful principal pe afacerile administrației prezidențiale, Alexandr Kolpakov.

Cu acest prilej, Serghei Prihodiko, vorbind în numele Guvernului Rus, a subliniat faptul că edificiul va fi finalizat înainte de termen. „Reprezentanţii companiei Bouygues ne-au informat că lucrările vor fi finalizate în luna august, mai înainte de data planificată iniţial. La toamnă centrul cultural şi lăcaşul de cult vor fi deja deschise vizitatorilor şi enoriaşilor”, a spus Excelenţa Sa dl Serghei Prihodiko.

De asemenea, în cuvântul său, Episcopul Nestor a subliniat faptul că această zi va rămâne în istoria prezenţei Ortodoxiei în Franţa, iar (edificiul n.r.) va deveni un simbol vizibil al apropierii relaţiilor de prietenie dintre poporul rus şi cel francez, după cum aflăm de pe site-ului mospat.ru.

Proiect iniţiat în anul 2007

În timpul unei vizite efectuate în Franţa (anul 2007), Patriarhul Rusiei de atunci, Alexei al II-lea, şi-a exprimat dorinţa ridicării unui locaş de cult în Paris, iar preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, şi-a exprimat dorinţa de a sprijini acest proiect. În acest sens, statul rus a cumpărat în anul 2010 un teren de 4000 de mp2 în apropiere de turnul Eiffel, teren care va găzdui un locaş de cult şi un centru cultural. Centrul cultural religios va cuprinde o şcoală bilingvă rusă-franceză, o casă parohială, o librărie, săli de expoziţie etc, conform lefigaro.fr.

citeste mai mult pe: basilica.ro

christusmonogramm-e1406839984350

Reclame

Cerul dintre munţi – documentar TRINITAS

Un frumos documentar Trinitas despre  Mănăstirile Turnu si Ostrov.

Manastirea Turnu este una dintre vetrele monahale de mare spiritualitate crestina, din Eparhia Ramnicului, asezata intr-un loc retras pe malul stang al Oltului, sub Muntele Cozia, la doi kilometri de ctitoria voievodului Mircea cel Batran, Manastirea Cozia.

Mănăstirea Sfânta Ana de la Cazanele Dunării

Manastirea Sfanta Ana este asezata pe defileul Dunarii, unul dintre cele mai frumoase locuri natural din tara noastra. Defileul Dunarii este bogat in semne ale crestinatatii: troite, biserici, manastiri, dintre care amintim: Vodita, Mraconia, Sf Ana. Asezamantul monahal este o manastire de maici cu viata de obste, aflat in Orsova, judetul Mehedinti, si care are drept hram praznicul Sf. Ana, praznuita la 25 iulie.

Manastirea Sfanta Ana este asezata pe coama Dealului Mosului care domina orasul Orsova. Aceasta manastire are un istoric aparte, fiind ctitorita de cunoscutul ziarist interbelic Pamfil Seicaru, care a luptat in zona Orsovei in calitate de tanar sublocotenent al Regimentului 17 Infanterie in primul Razboi Mondial.

manastirea-sfanta-ana Sfanta-Ana-Orsova

Ceea ce l-a facut pe acesta sa ridice o manastire este o intamplare petrecuta in anii razboiului, intamplare care l-a marcat profund, in toamna anului 1916, chiar pe Dealul Mosului, ziaristul a fost acoperit cu pamant, alaturi de camaradul sau de arme, Petre Gavanescu, de explozia unui obuz chiar la foarte mica distanta de acestia.

Amandoi au scapat cu viata, iar Seicaru a fagaduit sa ridice in acest loc, atunci cand va avea posibilitati materiale, o manastire, in semn de multumire lui Dumnezeu, dar si a membrilor tuturor eroilor care au cazut pentru o Romanie Mare, dupa cum nota el insusi in actul de donatie a manastirii catre Mitropolia Olteniei, document notificat la Munchen la data de 24 martie 1975.

Mentionam aici ca tot Pamfil Seicaru este si ctitorul Monumentului Eroilor de la Marasesti, precum si a doua alte monumente inchinate victimelor razboiului, in Franta si Ucraina. Manastirea Sfanta Ana a fost construita intre anii 1936 si 1939, perioada in care Seicaru a fost director al ziarului Curentul si deputat in Parlamentul Romaniei. Manastirea, care trebuia sa poarte hramul Sfinta Ana, dupa numele mamei ctitorulul sau, nu a fost sfintita imediat dupa incheierea lucrarilor de constructie.

Episcopul Vasile Lazarescu , viitorul mitropolit al Banatului, a refuzat tarnosirea, pe motiv ca episcopia nu-si daduse acordul si nu sfintise locul de amplasare a manastirii. Sfintirea asezamantului de maici a fost intarziata apoi de izbucnirea celui de-al doile razboi mondial si, ulterior, de schimbarea regimului politic.
Ctitoria lui Pamfil Seicaru, in amintirea eroilor cazuti in primul razboi mondial a functionat pana in anul 1945, cand, odata cu venirea comunistilor, a fost transformata in restaurant. Chiliile calugaritelor au fost transformate in locuri de cazare, iar in biserica a functionat, pe langa restaurant, si o discoteca.

In anul 1990, Manastirea Sfanta Ana a fost preluata de proprietarul de drept, dandu-i-se si menirea pentru care a fost facut. Astfel, abia la data de 2 decembrie 1990, manastirea a fost sfintita de episcopul Damaschin Severineanul, vicar al Mitropoliei Olteniei, ajutat de un sobor de preoti localnici.
Ridicarea Manastirii Sfanta Ana a fost precedata, pe la 1935, de taierea prin padure a unui drum de acces piertuit, lung de un kilometru si jumatate, numit Drumul Eroilor, ce urca din centrul vechii Orsove pe Dealul Mosului. Pe parcursul sau, drumul era strajuit de sapte troite si banci de popas sculptate din lemn de stejar masiv, in care erau sapate dedicatii pentru fiecare regiment care a participat la luptele de la Alion, Cerna si Orsova, in perioada august-noiembrie1916. Troitele s-au deteriorat treptat, disparand prin anii 1960.
Complexul monahal initial, a fost alcatuit dintr-o biserica de lemn, cu elemente de stil traditional romanesc, si chilii pe ambele parti, ansamblul avand forma literie U. In ultimul deceniu a mai fost construita clopotnita cu un altar de vara si un fost bloc de alimentatie publica in care functioneaza actualmente Muzeul memorial Pamfil Seicaru, biblioteca, trapeza si un atelier de croitorie.

sursa: biserici.org

christusmonogramm-e1406839984350

Canonul Cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

Ce este cununia de argint, aur sau platină?

Aşa cum prevăd cărţile de ritual, de Cununie sau Nuntă sunt legate numeroase rânduieli, tradiţii şi obiceiuri care au căpătat caracter de obligativitate.

Astfel, se cere mirilor ca după opt zile de la Cununie să se prezinte la biserică pentru a li se citi rânduiala care se numeşte în unele părţi ,,scoaterea la biserică” sau ,,dezlegarea cununiilor”. De unde provine acest obicei? De la faptul ca odinioară mirii nu primeau pe capete cununii de metal, ca astăzi, ci li se împleteau cununiţe de frunza rezistente sau din ramuri, pe care ei le purtau timp de o săptămână, după care veneau la biserică, unde preotul le ridica de pe capetele lor. Deşi depunerea cununiilor a intrat în structura slujbei, obiceiul venirii la biserică se păstrează şi azi cu denumirea de „dezlegarea cununiilor” (de la gestul pe care-l face preotul). Momentul respectiv are şi o semnificaţie penitenţială, căci tinerii stau în pridvorul bisericii unde preotul le citeste un fel de dezlegare de a intra în biserică după o săptămână în care, prin viaţa lor intimă, şi-au pierdut frumuseţea şi curăţia feciorelnică.

cununia-religioasa

Tot în legătură cu Cununia, există obiceiul, destul de răspândit, dar negeneralizat, ca soţii care s-au cununat religios să aniverseze împlinirea a 25 de ani de împreună – vieţuire şi să marcheze acest eveniment de familie printr-o ceremonie religioasă. Această slujbă poartă denumirea de ,,cununie de argint”. Dacă ceremonia are loc la 50 de ani de căsătorie, ea poartă denumirea de ,,cununia de aur”, iar la împlinirea vârstei de 75 de ani de căsătorie, deşi cazurile sunt destul de rare, ea se numeşte ,,cununie de platină”. Ceremonia aceasta, indiferent de sorocul la care se săvârşeşte, poartă greşit denumirea de ,,cununie”, pentru că, în realitate, nu este vorba de slujba cununiei, ci de o slujbă de mulţumire care nu are nimic comun cu cununia.

Conform rânduielilor bisericeşti, Taina Sfintei Cununii nu se mai readministrează aceloraşi soţi niciodată, în prima ei formă, ci numai dacă aceştia divorţează şi se recăsătoresc cu alte persoane, care nu au mai fost căsătorite religios. Dacă soţii se recăsătoresc după divorţ, li se oficiază slujba de la a doua nuntă, care este mai puţin solemnă.

De aceea, fiind vorba de o slujbă de mulţumire, la această ceremonie nu folosim nici cununiile, nici paharul cu vin şi pâine şi nu se face nici înconjurarea cu dansul ritual. Pentru ceremonie se folosesc doar inelele (verighetele) de argint, aur sau platină, după cum este vorba de una din cele trei ceremonii.

Slujba se poate oficia atât în biserică, dar mai ales în sânul fămiliei, având un caracter mai intim, de rugăciune, de mulţumire pentru binefacerile primite

BISERICA ŞI CULT pe înţelesul tuturor” Preot Prof. Dr. NICOLAE NECULA, Editura Europartner, ISBN 973-97175-5-1

christusmonogramm-e1406839984350

Nu ştiţi voi postul care Îmi place?

Isaia, Capitolul 58

isaia1. Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale.

2. În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu.

3. Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.

4. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.

5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?

6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor

7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.

8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.

9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,

10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.

11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.

12. Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită.

13. Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,

14. Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea. Nu ştiţi voi postul care Îmi place?

christusmonogramm-e1406839984350

Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi

68624_antiphonitis1

Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi – Pilda numărul 303
Doi îngeri călători s-au oprit să-și petreacă noaptea în casa unei familii înstărite. Familia a fost rea și a refuzat să-i lase să înnopteze în camera de oaspeți. În schimb, le-a oferit o cămăruță în subsol.
În timp ce își făceau paturile, îngerul cel bătrân a văzut o gaură în perete și a reparat-o imediat. Când îngerul cel tânăr l-a întrebat de ce, celălalt înger i-a răspuns: „Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi”.
În noaptea următoare îngerii au ajuns să se odihnească în casa unui om foarte sărac, dar foarte ospitalier, țăran ce locuia împreună cu soția lui.
După ce au împărțit cu ei puțina mâncare ce o aveau, i-au lăsat pe îngeri să doarmă în patul lor, unde se puteau odihni în voie. Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au găsit pe țăran și pe soția lui plângând. Singura lor vacă, al cărei lapte era singurul lor venit, murise pe câmp.
Îngerul cel tânăr s-a înfuriat și l-a întrebat pe cel bătrân, cum se poate întâmpla un asemenea lucru?”. Prima familie avea tot și, totuși, ai ajutat-o”, a spus el. „A doua familie avea atât de puțin, dar era în stare să împartă totul, și tu i-ai lăsat vaca să moară?!”.
„Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi”, i-a răspuns îngerul cel bătrân”.
Când am stat în subsol, am observat că în gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stăpânul era obsedat de lăcomie și era incapabil să-și împartă bogăția cu altcineva, am astupat zidul ca să nu o mai găsească. Noaptea trecută, când am dormit în patul familiei de țărani, îngerul morții a venit după soția țăranului. Eu, însă, i-am dat, cu îngăduința lui Dumnezeu, în schimb, vaca”.

___
Lucrurile nu sunt întotdeauna ce par a fi.

Uneori, chiar așa se întâmplă, când lucrurile nu se desfășoară așa cum ar trebui.
Dacă ai credință, e nevoie doar să crezi că orice întâmplare este întotdeauna în avantajul tău. S-ar putea să nu știi, să nu afli de ce anume te-a păzit Dumnezeu, omule.
Unii oameni intră în viața noastră și pleacă repede. Unii ne devin prieteni și stau aproape de noi, lasându-și minunatele amprente asupra inimii noastre.
Ieri a trecut. Mâine este un mister. Astăzi, însă, este un dar!
.

Aceasta legendă,  dar și multe alte frumoase pilde creștin-ortodoxe, le gasiți aici.

Doamne ajuta!

sursa text si  foto : crestinortodox.ro

christusmonogramm-e1406839984350

Rugăciune pentru omul bolnav

Atunci cand suntem bolnavi, in pragul unei operatii sau cineva drag nostru a cazut pe patul bolii este bine sa stim si sa spunem niste rugaciuni ajutatoare!

Rugaciune pentru omul bolnav 

Preaputernice si slavite Doamne Iisuse Hris­toase! Tu, Care ai venit in lume sa tamaduiesti neputintele oamenilor, Care nu ai venit sa chemi la pocainta pe cei drepti, ci pe cei pacatosi, si ai pri­mit moarte pe cruce pentru mantuirea noas­tra! Din adancul inimii Te rog sa primesti sme­rita mea nevointa si aceasta mica rugaciune a mea pentru cel incercat de boala!

Mantuieste-l, Doamne, precum stii, ca un bun si iubitor de oameni, si randuieste Tu toate spre fo­losul sau. Ca noi neputinciosi suntem si nu il pu­tem ajuta daca nu ne vei lumina cu harul Tau.

De e voia Ta, il poti pedepsi precum se cade pentru pacatele sale, tamaduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, pre­cum vei vrea.

Dar cazand inaintea Ta Te rog, indura-te de robul Tau, potoleste-i fierbinteala, alina-i sufe­rinta, ridica-l din patul durerii.

Sa ii fie aceasta incercare prin care trece spre indreptarea vietii, spre inceput bun mantuirii si spre iertarea pacatelor.

Si daca ii e de folos sa duca mai departe cru­cea bolii, fie, Doamne, dupa voia Ta, nu dupa voia noastra. Daruieste-i lui rabdare si liniste, alungand de la el toata frica si toata deznadej­dea, ca sa nu fie ingenuncheat de durere si sa carteasca sau sa cada in patima maniei.

Ajuta-l, Iubitorule de oameni, ca vazand el mila Ta sa cada la picioarele Tale cu lacrimi de po­cainta si de multumire, ca sa se invredni­ceasca sa auda glasul Tau cel sfant: „Iertate iti sunt pacatele!” Amin.

christusmonogramm-e1406839984350

Radio Crestin – Ortodox

Colinde

RSS Agentia de stiri Basilica

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

Cel mai frumos documentar despre Romania

trafic

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: