:
archives

Arhivă pentru

Doisprezece principii de vieţuire creștină moștenite de la Valeriu Gafencu

ioan-ianolide-valeriu-ganfencu-si-mama-conia-de-munca-galda

Valeriu Gafencu cu mama sa şi Ioan Ianolide în lagărul de muncă de la Galda 1946

   După 1990 s-a scris tot mai mult despre cel supranumit „Sfântul închisorilor“, adică Valeriu Gafencu. Fusese arestat şi condamnat la ani grei de închisoare în vremea regimului antonescian pentru că ar fi participat la rebeliunea legionară din Iaşi. În aceeaşi temniţă i-a urmat un alt condamnat, care ar fi activat într-o organizaţie interzisă, precum tineretul legionar, acesta fiind Ioan Ianolide.
.
Gafencu a fost cel care, printr-o aleasă trăire creştină, a imprimat colegilor de suferinţă câteva principii de vieţuire în spiritul Evangheliei, mai apoi propovăduite de Ianolide. Pentru aceasta, Ianolide a fost condamnat în 1959 la ani 25 de ani de muncă silnică.  Aceste principii erau în număr de 12, numărul apostolilor lui Hristos, şi ofereau suferinzilor din detenţie adevărate coordonate în trăirea creştină.
.
Conform documentelor de arhivă, acestea sunt:
 .
1. Principiul dragostei. Supunem întru totul iubirea noastră iubirii lui Dumnezeu şi în ea ne iubim unii pe alţii;
2. Principiul cinstei sufleteşti. Recunoaştem adevărul şi poziţia noastră faţă de el. Suntem nepărtinitori, recunoscând fiecăruia ce este al lui. Cunoscând toată uneltirea genului rău, alegem cu înţelepciune lupta cinstită în care şi cei ce cad sunt hăruitori;
3. Principiul educaţiei. Zi de zi mă lepăd tot mai mult de omul cel vechi ca să mă desăvârşesc în cel nou. Nu eu, ci Hristos trăieşte în mine;
4. Principiul rugăciunii. Însoţim întreaga noastră viaţă de rugăciune singuri şi în comunitate. Rugăciunea este prima armă duhovnicească;
5. Principiul unităţii. De suntem trei sau oricâţi am fi, unul suntem: prin Hristos şi prin Sfinţi, martirii şi eroii creştini a căror biruinţă o continuăm şi noi împotriva porţilor iadului, ca luptători ai poporului ales pentru împlinirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Un duşman dintre noi este mai periculos decât o mie din afară. Dragostea dintre noi este mai puternică decât orice ar putea să ne despartă;
6. Principiul ascultării. Supunem întru totul voia noastră superiorilor noştri, ascultători făcându-ne până la moarte. Unde sunt doi, unul ascultă. Ascultarea duce Biserica la biruinţă;
7. Principiul libertăţii. În Hristos cunoaştem libertatea sufletească şi de acţiune, neprihănită, plină de înţelepciune şi de îndrăzneală. Libertatea, în adevăr, respectă ascultarea, înfrumuseţează unitatea, măreşte simţul răspunderii;
8. Principiul sfatului ecumenic. Fiecare stăruie în a descifra adevărul, dar toţi avem o singură hotărâre luată în sfat ecumenic, în care avem un „primus inter pares“. Astfel, împăcăm libertatea cu autoritatea, egalitatea cu ierarhia şi inovaţia cu tradiţia, toate sub urmărirea Duhului Sfânt;
9. Principiul comunităţii. Unul întregeşte ceea ce îi lipseşte celuilalt, astfel ca nimănui să nu-i prisosească şi nimănui să nu-i lipsească. Forma ideală o ating cei ce dăruiesc totul, în smerenie. Încadrând astfel interesele particulare interesului general, tindem către o armonie universală;
10. Principiul băii sufleteşti. În dragoste frăţească ne mărturisim greşelile unii altora şi controlăm executarea hotărârilor luate. Prin Sfintele Taine şi prin această baie sufletească ne purificăm;
11. Principiul jertfei permanente. Muncim şi jertfim până la moarte, având în faţă bucuria mântuirii;
12. Principiul cunoaşterii. Cunoaştem tot ceea ce poate fi cunoscut şi stăpânim tot ceea ce poate fi stăpânit spre folosul, înălţarea şi mântuirea omului. Cercetăm totul ca din toate să alegem ce e bun.
.
Aceste principii au circulat în rândul deţinuţilor din penitenciarele de la Târgu Ocna, Jilava, Văcăreşti şi Aiud, constituind un real suport moral şi spiritual în vremea detenţiei comuniste. În schimb, Securitatea le-a considerat a fi principii „legionare sub masca religiei“, menite să-i întărească pe legionari în lupta politică dusă împotriva regimului „democrat-popular“.
.
Adrian Nicolae Petcu – Ziarul Lumina   via  vladherman.blogspot.ro
Reclame

Troparul Sfinților Trei Ierarhi

Video : Medicul neurochirurg Ștefan Mindea – Cuvântare ținută în fața tinerilor din tabăra de creație literară de la Mănăstirea Paltin

Video : Medicul neurochirurg Ștefan Mindea – Cuvântare ținută în fața tinerilor din tabăra de creație literară de la Mănăstirea Paltin (iarna 2014-2015)

Inregistrare video preluată de pe blogul lui Marius Ianuș – https://yanush.wordpress.com

28 ianuarie – Sfântul Cuvios Efrem Sirul

Această stea strălucitoare a Bisericii a apărut pe cerul Răsăritului în Nisibe (Siria de astăzi) la începutul secolului IV. Tatăl lui era preot păgân şi l-a alungat pe copilul lui de acasă, pentru că avea compasiune faţă de creştini. Tânărul a fost ajutat atunci de Episcopul Iacob, care l-a îndrumat pe Efrem în rugăciune şi meditaţie la cuvântul lui Dumnezeu. Studiul Scripturii a aprins în inima lui Efrem o flacără care l-a făcut să se îndepărteze de deşertăciunea şi grijile acestei lumi şi să se înalţe cu sufletul către fericirea cea cerească. Sfântul Efrem avea o curăţie a sufletului şi a trupului care depăşea posibilităţile umane obişnuite. Această curăţie îi permitea să aibă stăpânire asupra tuturor mişcărilor duhovniceşti, nelăsând vreun gând rău să se încuibeze sau să-i apară în suflet. Asemenea Apostolilor, Cuviosul Efrem nu avea nici o avere, luptând zi şi noapte cu foamea şi somnul. Toate acestea erau încununate de o smerenie deosebită, de darul inimii zdrobite şi al lacrimilor de pocăinţă. Sfântul îşi plângea propriile păcate şi păcatele oamenilor. Lecturarea învăţăturilor Sfântului Efrem despre zdrobirea inimii şi despre Judecata de Apoi nu poate lăsa indiferentă nici chiar o inimă împietrită.  Multe generaţii de creştini au simţit aproape de suflet operele Sfântului Efrem, mai ales „Cele şapte plânsuri“.

La scurt timp după botez, în vârstă de 20 de ani, Cuviosul Efrem a fugit de lume, ca să fie împreună cu Dumnezeu, în linişte. Mergea din loc în loc, pentru a fi de folos şi celorlalţi. Aşa a ajuns în Edesa, unde a trăit câţiva ani, după care s-a întors în pustie. După ce a auzit despre virtuţile deosebite ale Sfântului Vasile cel Mare, a avut şi o vedenie cu acesta, care era asemenea unui stâlp de foc care lega cerul de pământ. A mers în Capadocia şi l-a cunoscut pe marele Vasile, iar acesta l-a hirotonit diacon.

În acele vremuri Roma lupta împotriva perşilor (338-387), iar perşii au început să-i persecute groaznic pe creştini. Ca să-şi ajute fraţii în suferinţă, Sfântul Efrem s-a întors în patrie, la Nisibe. El le slujea tuturor, fiind un adevărat diacon, asemenea lui Hristos. Din smerenie, a refuzat să fie hirotonit preot. Atunci când cetatea Nisibe a fost asediată de perşi, doar rugăciunile Sfântului Iacob Persul (pomenit pe 13 ianuarie) şi ale Sfântului Efrem au făcut-o să reziste. Totuşi, după război, Nisibe a revenit părţii persane. Sfântul Efrem a plecat atunci la Edesa, unde a trăit ultimii zece ani din viaţa pământească.

Sfântul Efrem a predat la şcoala din Edesa, dezvoltând principiile tradiţiei exegetice stabilite de Sfântul Iacob la Nisibe. În aceeaşi perioadă, el a scris cele mai multe dintre minunatele sale opere, în care cunoaşterea lui Dumnezeu şi a învăţăturii de credinţă este înfrumuseţată de vălul preţios al unui limbaj poetic inegalabil. Se consideră că Sfântul Efrem ar fi scris mai mult de trei milioane de versuri în limba siriacă. Scrierile sale conţin tâlcuiri la aproape toate cărţile Scripturii, cuvinte împotriva ereziilor, imne despre rai, feciorie, marile taine din viaţa Mântuitorului şi praznicele de peste an. Unele din acestea au fost traduse de curând şi în limba română. Mare parte din aceste imne au intrat în cărţile de cult ale Bisericii Siriene, care îl numeşte pe Sfântul Efrem „liră a Sfântului Duh“ şi mare învăţător al lumii. Alte opere ale sale au ajuns până la noi şi în limba greacă. Acestea sunt cuvinte despre zdrobirea inimii, asceză şi virtuţile monahale.

sfantul-efrem-sirul-28-ianuarie

Rugăciune către Sfântul Părinte Arsenie Boca

Este o rugaciune grabnic ajutatoare pentru cei care se afla in grele suferinte, in mari dureri, mahniri si boli. Rugaciunea se citeste cu multa credinta si nadejde ca Bunul Dumnezeu se va milostivi si ne va ajuta avandu-l ca mijlocitor pe parintele nostru drag Arsenie Boca.

Sfinte Preacuvioase Parinte Arsenie, indreptator al sufletelor noastre si tamaduitorul bolilor sufletesti si trupesti, ca cel ce ai impodobit cu adanc de cunoastere a fapturii omenesti, te rugam in vreme de durere si mahnire, cauta cu mila spre noi pacatosii fiii tai si mijloceste catre Preabunul nostru Mantuitor, iertare de pacate si vindecare de toata neputinta.

Parinte Sfinte care ai mare indrazneala in fata Tronului Ceresc, te chemam cu mare lacrimi, dar cu nadejde ca cele spre vindecare sufleteasca si trupeasca, spre mantuire si sfintire, le vom dobandi prin tine, cel ce ne-ai incredintat prin aceste cuvinte:” Eu ma duc, dar de acolo de unde voi fi, am sa va ajut mai mult ca si pana acum”.

Dupa cum in viata pe cei aflati in mari necazuri si suferinte cumplite ii tamaduiai indata, asa si acum pe noi cei pacatosi, insa chemati cu dragoste la mormantul tau incununat cu har ceresc si flori, ne primeste si ne mangaie, sfant si bun Parinte. Ne scoate din negura pacatelor si a patimilor. Daruieste-ne binecuvantarea ca sa purtam crucea vietii spre inviere si luminare desavarsita.

Doctor si tamaduitor de orice suferinta, te rugam, vindeca- ne pe noi, fiii tai si pe cei ce ii aducem in lacrimi si rugaciuni la crucea sfanta a mormantului tau, izvorator de pace, har si binecuvantarea ta de bun si sfant Parinte, iti multumim si te rugam sa ne fii mereu aproape cu rugaciunea si ajutorul ce ni-l aduci din Cerul Sfant spre slava marelui si minunatului nostru Dumnezeu si spre a sufletelor noastre mantuire. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale si ale Sfantului Parintelui nostru Arsenie, miluieste-ne pe noi pacatosii.

Frate Creștin Ortodox !

Pentru propria ta mantuire stai neclintit in credinta si dragostea ta pentru Sfanta Biserica,in care ai fost botezat,in care ai primit de mic sfanta impartasanie,in care bunicii ori parintii te-au dus de mana,cand erai copil, spre a-ti calauzi pasii,pe calea Domnului si in care ai primit binecuvantarea Lui Dumnezeu cand te-ai intovarasit cu scumpa fiinta,ce inima ta a ales-o,pentru intemeierea familiei crestine.
Caci Bisericile ce sunt raspandite pe plaiurile tarii tale sunt sloava sfanta de aur si de sange din cartea neamului tau!
In jurul lor se odihnesc de veacuri oasele stramosilor tai raposati.
In preajma lors-au inmormantat durerile neamului nostru si in mireasma altarului s-au infiripat si pastrat nadejdiile lui.
Iar atunci cand pumnul tau va fi un pumn de tarana in fundul unui mormant necunoscut,mama ta,Biserica,iti va pastra numele cu sfintenie in pomelnicul ei.
Caci Biserica singura in pomenirile si rugaciunile ce va inalta catre Dumnezeu,va mai pomeni un nume pe care lumea poate il va fi uitat: NUMELE TAU !…
Indeplineste-ti toate indatoririle fata de Biserica ta,ca un fiu credincios al ei,pentru ca aici scumpul tau nume si vesnica ta amintire sa fie pomenite si pastrate cu cinste si recunostinta,iar acolo in ceruri Dumnezeu sa te slaveasca impreuna cu sfintii Sai in fericirea vesnica a Raiului! AMIN!

parintele Arsenie Boca

Rugăciune pentru cei din închisori

 Dumnezeule, întru tot îndurate, Cel ce pe Manase prin rugăciune l-ai slobzit din legături, Şi din amare închisori pe robii Tăi (numele) care, Prin noi acum se roagă, cu lacrimi din închisoare Slobzeşte-i şi din tot răul şi primejdia izbăveşte-i,Ca un iubitor de oameni. Ca un izvor al îndurării Şi noian al bunătăţi, Hristoase Dumnezeule nu-i trece Cu vederea pe cei ce sunt în supărări şi în nevoi şi care Cu credinţă Te, cheamă, pe Tine, ci ca un îndurat, miluieşte-i Şi din închisoare de grabă slobozeşte-i, ca să cânte Ţie Aliluia.
.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai slobozit, Pe iubitul Tău, Apostol Petru, din legături şi din temniţă fără nicio Vătămare cu umilinţă ne rugăm Ţie: Primeşte cu milostivire şi rugăciunea Aceasta pentru iertarea păcatelor robilor Tăi (numele), ce sunt închiş, în temniţă, Şi, cu rugăciunile Preacuratei Tale Maici ca un Dumnezeu bun şi iubitor, de oameni, Cu dreapta Ta cea întru, tot puternică, din tot răul şi primejdia izbăveşte-i şi-i slobozeşte, Că bun şi iubitor de oameni, Dumnezeule, eşti şi Ţie Slavă Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
christusmonogramm

Zaheu Vamesul – Mitropolit Bartolomeu Anania

Părintele Stareț de la Mănăstirea Sf. Ioan Casian prepară mâncăruri inspirate din meniul sfinților părinți

Părintele Iustin Petre, starețul Mânăstirii dobrogene Sfântul Ioan Casian, amplasată în apropiere de comuna Târgușor, este fericit. Stradania lui de mai bine de 2 ani și-a arătat roadele de curând. Mult timp s-a gândit cum ar trebui să fie alimentația unui călugăr care postește 220 de zile din an, dar și a unui om din exteriorul mănăstirii. Și asta fără să se înfometeze sau să simtă disconfortul preparatelor clasice de post.

„În mintea mea nu se legau niște lucruri. De ce Sfinții Părinți când vorbesc despre post și despre beneficiile lui îl prezintă într-o lumină atât de încântătoare. Postul este ceea ce da bucurie trupului, postul este ceea ce dă energie trupului și încet, încet am început să studiez să văd ce mâncau efectiv și am ajuns la concluzia că mâncarea lor de bază era, printre legume și fructe, erau și semințele“, a spus Iustin Petre, starețul Mânăstirii dobrogene Sfântul Ioan Casian

Și așa a început totul. Dar părintele Iustin nu a vrut să introducă semințele în alimentație pur și simplu, ci a explorat această zonă până când a ajuns la preparate complexe și neașteptate. Dacă până acum nu v-ați putut imagina că poate exista și o brânză făcută din migdale, ei bine v-ați înșelat. Ne-a spus că este suficient să dăm migdalele crude în clocot pentru a fi decojite mai ușor, ca mai apoi totul să fie simplu ca o joacă.

Miezul astfel pregătit este introdus în mixer și în câteva clipe avem preparatul pe care l-am așteptat.

Apoi în pastă se poate adăuga ceapa, mărarul, sarea și piperul pentru ca savoarea să fie desavârșită. Un verset din Biblie l-a convins pe Iustin Petre că semințele sunt mâncarea cea bună: „A zis Dumnezeu. Iată vă dau toată iarba ce face sămânță de pe toată fața pământului și tot pomul ce are sămânță în el. Acestea vor fi hrana voastră.”

Părintele prepară cu succes și lapte de susan, pastă de humus, unt de alune de pădure, care seamănă la gust cu o cremă veritabilă de ciocolată, dar și pastă de ardei iute. Bunătățile se găsesc și la magazinul mănăstirii, iar peste câteva luni vor apărea și pe piața constănțeană.    sursa: reporterntv.ro

Acatistul Sfinților Români din Închisori

 

Troparul, glasul 1:
Mărturisitorii cei adevăraţi ai lui Hristos cu vitejie au stat împotriva uneltirilor satanei, şi nici prigoana, nici temniţa, nici chinurile, nici lanţurile nu i-au spăimântat, ci cu putere de sus credinţa şi neamul românesc au păzit. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântuieste sufletele noastre.

Condacele şi Icoasele

Condaculul 1:
Pe Mărturisitorii cei aleşi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce în temniţă chinuri şi batjocuri au răbdat, ostaşii cei adevăraţi ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au ruşinat şi în ceruri se roagă pentru noi, cu dorire să îi lăudăm zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Icosul 1:
De la icoană şi de la altar aţi pornit, Sfinţilor Mărturisitori, să apăraţi dreapta-credinţă şi neamul românesc de urgia ce venea dinspre Răsărit, şi nici prigoana, nici temniţa nu v-au îngrozit, ci cu tărie aţi stat împotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurându-ne vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, suflete curate de crin.
Bucuraţi-vă, că pe acestea nu le-a întinat nici un chin.
Bucuraţi-vă, că robia neamului aţi voit a o frânge.
Bucuraţi-vă, că pământul ţării l-aţi temeluit cu sânge.
Bucuraţi-vă, că vrăjmaşii lui Hristos v-au prigonit. Bucuraţi-vă că vânzătorii de neam v-au lovit.
Bucuraţi-vă, că zdrobiţi fiind, iarăşi v-aţi ridicat.
Bucuraţi-vă, că gândul la morţii voştri putere v-a dat.
Bucuraţi-vă, că viaţa v-a fost rugă şi plâns.
Bucuraţi-vă, că ardere de tot v-aţi adus.
Bucuraţi-vă, că darul Arhanghelului v-a umbrit.
Bucuraţi-vă, căci cu puterea cinstitei Cruci aţi biruit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condaculul al 2-lea:
Fiara roşie cu mânie s-a pornit împotriva Bisericii lui Hristos şi lumea întreagă s-a îngrozit de cumplitele nelegiuiri: că icoanele au fost călcate în picioare, moaştele sfinţilor batjocorite, preoţii ucişi şi mulţime de biserici dărâmate; iar voi, Sfinţilor, nevoind a ne lăsa nouă o ţară fără altare şi cruci, v-aţi împotrivit cu bărbăţie celor rău-credincioşi, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Se clătina aşezarea creştină a lumii şi puterile întunericului cumplit spumegau, iar ostaşii lui Hristos cu inimă vitează, nesuferind unele ca acestea, au pornit grabnic spre Spania însângerată unde moarte de martiri cu bucurie au primit; iar voi, Sfinţilor, legământ aţi făcut pe mormântul lor să duceţi lupta cea bună pentru izbăvirea neamului, pentru care cu mulţumire grăim:
Bucuraţi-vă, apărători ai neamului românesc.
Bucuraţi-vă, fii vrednici ai pământului strămoşesc.
Bucuraţi-vă, că doi tineri pildă vie v-au dat.
Bucuraţi-vă, că la moarte fericiţi au plecat.
Bucuraţi-vă, că la mormântul lor legământ aţi rostit.
Bucuraţi-vă, că-n sărăcie a vieţui aţi făgăduit.
Bucuraţi-vă, că de bucuriile pământeşti v-aţi lepădat.
Bucuraţi-vă, că ţara s-o slujiţi v-aţi legat.
Bucuraţi-vă, că munţi de suferinţă aţi străbătut.
Bucuraţi-vă, că tinereţe cei mai mulţi n-aţi avut. Bucuraţi-vă că neamul prin voi s-a împlinit.
Bucuraţi-vă, că durerea voastră însutit a rodit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condaculul al 3-lea:
Voit-au vrăjmaşii Crucii şi vânzătorii de ţară să rupă sufletul românesc de Hristos, dar s-a ridicat nouă viteaz apărător cu suflet de Arhanghel, care viaţa pentru legea strămoşească şi-a pus zicând: „Cel ce luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată”; iar acum, biruitor, cu îngerii în ceruri, acestuia neîncetat îi cântă: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Tiranul cel ucigaş şi nelegiuita evreică, nesuferind a vedea sufletele voastre curate arzând de dragoste pentru credinţă şi neam, diavolească poruncă au dat să fiţi noaptea duşi în pădure şi sugrumaţi, apoi ciuruiţi de gloanţe, aruncaţi într-o groapă, arşi cu vitriol şi acoperiţi cu lespezi grele de piatră, dar nici mormântul, nici moartea nu v-au ţinut, ci la Viaţa cea adevărată v-aţi mutat, pentru care auziţi de la noi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, lacrimi pe obrazul ţării vărsate.
Bucuraţi-vă, suflete greu încercate.
Bucuraţi-vă, că aţi ştiut că la moarte plecaţi.
Bucuraţi-vă, că senini v-aţi despărtit de ceilalţi.
Bucuraţi-vă, că-n întunecata pădure v-au dus.
Bucuraţi-vă, că picioarele în lanţuri v-au pus.
Bucuraţi-vă, că frânghii după gât v-au întins.
Bucuraţi-vă, că miseleşte pe toţi v-au ucis.
Bucuraţi-vă, căci Catapeteasma Neamului s-a despicat.
Bucuraţi-vă, că voievozii din morminte s-au sculat.
Bucuraţi-vă, că Horea sfârtecat a zvâcnit.
Bucuraţi-vă, că Tudor cel vândut s-a îngrozit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condaculul al 4-lea:
Spăimântatu-s-au slugile satanei de dârzenia şi credinţa voastră, Sfinţilor, şi socotind să vă piardă, cu mânie s-au pornit asupra voastră în temniţele de la Râmnicu Sărat, Miercurea Ciuc, Braşov şi Vaslui, şi în înfricoşătoarea „noapte a răzbunării” cu moarte de martiri v-aţi încununat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
Uneltirile celor fără de lege nicicum nu v-au îngrozit, vitejilor Mărturisitori, ci înţelegând că veţi fi ucisi, în curtea lagărului toţi aţi îngenuncheat şi în tăcerea noptii rugăciunea „Tatăl Nostru” cu umilinţă aţi rostit, apoi gloanţele au pornit potop asupra voastră, în vreme ce un preot întemniţat săvârsea în taină cea din urmă slujbă pentru voi şi pentru cei ce aveau să mai moară, pentru care noi vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, că la moarte cu Hristos aţi plecat.
Bucuraţi-vă, că neamului jertfă curată v-aţi dat.
Bucuraţi-vă, că s-au minunat călăii de a voastră purtare.
Bucuraţi-vă, că s-au cucerit de credinţa voastră cea tare.
Bucuraţi-vă, că gloantele nemilos v-au secerat.
Bucuraţi-vă, că durere în urmă aţi lăsat.
Bucuraţi-vă, că trupurile vi le-au pus la răscruci.
Bucuraţi-vă, că v-au lăsat fără groapă şi cruci.
Bucuraţi-vă, cei ce şi după moarte aţi fost umiliţi.
Bucuraţi-vă, cei ce „trădători de ţară” aţi fost numiţi.
Bucuraţi-vă, fii ai unui neam răstignit.
Bucuraţi-vă, că sufletul prin dureri v-aţi sfinţit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condaculul al 5-lea:
Satana însuşi s-a pogorât ca să vă piardă, Sfinţilor Mărturisitori, în grozava temniţă de la Pitesti, iar călăul cel îndrăcit tocmit să vă zdrobească sufletele striga: „Dacă Hristos ar fi trecut prin mâinile mele, nu mai ajungea nici El pe cruce şi n-ar fi înviat. Eu sunt adevărata evanghelie! Eu o scriu acum pe stârvurile voastre!”; iar voi, Sfinţilor, neavând nădejde de izbăvire decât de la Dumnezeu, Acestuia cu lacrimi Îi strigaţi: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Îngerii cei din ceruri şi-au ascuns faţa neputând suferi nebunia urâtorilor de Dumnezeu, că în Vinerea Patimilor, spre batjocură, un tânăr pe perete au răstignit şi cu loviri sălbatice l-au ucis, iar zidurile temniţei se cutremurau de urletele celor schingiuiti şi gropile înghiţeau flămânde grămezi de carne zdrobită şi sânge, dar în adâncul iadului Dumnezeu putere şi tărie v-a dat, pentru care vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, martiri care mult aţi pătimit. Bucuraţi-vă că fiare cu chip de om v-au lovit.
Bucuraţi-vă, că peste cap cu pari ascuţiţi v-au bătut.
Bucuraţi-vă, că degetele cu cleşti vi le-au frânt.
Bucuraţi-vă, că în picioare cu ură aţi fost călcaţi.
Bucuraţi-vă, că-n genunchi, cu mâinile legate mâncaţi. Bucuraţi-vă că sare spre mâncare aţi primit.
Bucuraţi-vă, că de apă zile-ntregi v-au lipsit.
Bucuraţi-vă, că dureri peste fire aţi răbdat.
Bucuraţi-vă, că Marilor Mucenici v-aţi asemănat.
Bucuraţi-vă, căci cu trupul cumplit aţi pătimit.
Bucuraţi-vă, că ţarina sufletului mai bogat a rodit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condaculul al 6-lea:
Au socotit ucigaşii cei năimiţi din temniţa Aiudului să piardă şi pomenirea voastră, Sfinţilor, şi mult-chinuitele voastre trupuri în râpa de la „Dealul Robilor” au aruncat, neştiind ei puterea lui Dumnezeu cea arătată în vedenia prorocului Iezechiel care zice: „Mâna Domnului a fost peste mine şi m-a luat în Duhul şi m-a pus în mijlocul unei văi pline de oase şi mi-a zis: «Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învieze? ». Eu am răspuns: «Doamne, Dumnezeule, Tu ştii lucrul acesta! ». El mi-a zis: «Proroceste despre oasele acestea şi spune-le: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Iată, voi face să intre în voi duh şi veţi învia! ». Şi a intrat duhul în ele şi au înviat şi au stătut în picioare. Si era ca o oaste mare, foarte mare la număr”, care slăvea neîncetat pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Sălaş de rugăciune temniţa Aiudului v-a fost, că acolo neîncetat în post şi priveghere aţi petrecut, trezvia minţii şi smerenia inimii aţi dobândit şi Dumnezeieştile Scripturi aţi învăţat, iar noaptea îngenunchind cu lacrimi vă rugaţi pentru morţii voştri şi pentru cei ce vă prigoneau, pentru care noi vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, Sfinţi purtători de cunună.
Bucuraţi-vă, că aţi ales nevoinţa cea bună.
Bucuraţi-vă, că luptă îndoită aţi dus.
Bucuraţi-vă, că patimile din voi le-aţi supus.
Bucuraţi-vă, că şi pe călăi i-aţi înfruntat.
Bucuraţi-vă, că aceia să vă piardă au cugetat.
Bucuraţi-vă, că loviri şi scuipări aţi primit.
Bucuraţi-vă, că mădularele în bătăi v-au zdrobit.
Bucuraţi-vă, că în celule îngheţate aţi stat.
Bucuraţi-vă, că apă rece pe podea v-au turnat.
Bucuraţi-vă, că toate cu răbdare aţi suferit.
Bucuraţi-vă, că putere de sus v-a întărit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condaculul al 7-lea:
Cuvintele Mântuitorului: „frate pe frate la moarte va da” au voit să le împlinească în temniţa de la Gherla, că îndrăciţii călăi cu ură vă porneau unii împotriva altora, şi chemând pe un tată l-au silit să-şi calce în picioare copilul, iar acela căzând în genunchi a strigat: „Ucideţi-mă pe mine, numai nu-mi schingiuiţi băiatul!”; iar voi, înţelegând nebunia satanei, v-aţi rugat zicând: „Doamne, dă-ne putere să răbdăm sau ia-ne viaţa!” şi lui Dumnezeu aţi strigat: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Mintea omenească nu poate pricepe cruzimea chinurilor pe care le-aţi răbdat, Sfinţilor, căci răstigniţi pe podea, cu frânghii ude aţi fost bătuţi, degetele cu cleşti v-au zdrobit şi cu scânduri peste faţă v-au lovit încât înfăţişare de oameni nu mai aveaţi, dar voi, urmând lui Hristos Cel Răstignit, toate aţi suferit şi pe călăi aţi iertat, pentru care vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, trupuri în chinuri zdrobite.
Bucuraţi-vă, suflete în foc lămurite.
Bucuraţi-vă, că satana a cerut să vă cearnă.
Bucuraţi-vă, căci credinţa avut-aţi drept armă.
Bucuraţi-vă, că până în sfârsit aţi răbdat.
Bucuraţi-vă, că Hristos putere v-a dat.
Bucuraţi-vă, că mult pătimind v-aţi sfârşit.
Bucuraţi-vă, căci cu chip luminat aţi murit.
Bucuraţi-vă, că v-au nins flori de nea pe mormânt.
Bucuraţi-vă, că îngeri v-au plâns nevăzut.
Bucuraţi-vă, că munţi de durere-aţi suit.
Bucuraţi-vă, că Domnul la El v-a primit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condaculul al 8-lea:
Iudeii cei robiţi în Egipt nici în parte n-au răbdat suferinţele voastre, Sfinţilor Mărturisitori, că nu pietre şi cărămizi v-aţi trudit a frământa, ci cu braţe istovite munţi de pământ din loc aţi mutat, şi aţi croit albie de lacrimi şi sânge pe care toate apele Dunării n-o vor putea spăla, căci glasul suferinţei voastre neîncetat se-nalţă la cer, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
Glas au dat apele şi adâncurile cumplitului Canal s-au cutremurat, că nu sunt graiuri care să nu se audă şi dureri care să nu rodească; iar noi, Sfinţilor, glasul pătimirii voastre din străfunduri auzindu-l, grăim către voi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, suflete tari ca munţii bătrâni.
Bucuraţi-vă, pomi viscoliţi de furtuni.
Bucuraţi-vă, că-n arsiţă şi ger aţi trudit.
Bucuraţi-vă, că pământul cu sânge-aţi sfinţit.
Bucuraţi-vă, că goi şi flămânzi aţi răbdat.
Bucuraţi-vă, căci cu lacrimi în stâncă aţi săpat.
Bucuraţi-vă, că-n sudori drum prin piatră aţi croit.
Bucuraţi-vă, că drept plată lovituri aţi primit.
Bucuraţi-vă, că sub valuri aţi fost risipiti.
Bucuraţi-vă, că sub mal şi nisip odihniti.
Bucuraţi-vă, că trupul istovit v-au zdrobit.
Bucuraţi-vă, că sufletul mai vârtos a rodit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condaculul al 9-lea:
Lumină a răsărit în temniţa suferinzilor de la Târgu Ocna, căci ca un soare a strălucit într-însa, senin la suflet şi chip, sfântul temniţelor românesti, mângâierea suferinzilor şi lauda nevoitorilor, cel ce în trezvie şi rugăciunea inimii petrecând, darul Duhului Sfânt a agonisit, şi sfârşitul mai dinainte cunoscându-şi, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
„Iubiti pe cei ce vă prigonesc” a poruncit Hristos, iar voi, Sfinţilor, cuvântul Lui întocmai l-aţi împlinit, că la Târgu Ocna în noaptea Naşterii Domnului un preot muribund a cerut să fie dus la cel care cumplit îl chinuise, şi mângâindu-l cu blândete i-a spus: „Te iert din toată inima şi cred că Hristos, Care-i mai bun decât noi, te va ierta şi El”. Iar acela, căindu-se, cu lacrimi s-a mărturisit, şi în aceeaşi noapte amândoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunându-ne de puterea dragostei vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, următori ai poruncilor dumnezeieşti.
Bucuraţi-vă, râvnitori ai măririi cereşti.
Bucuraţi-vă, că Rugăciunea lui Iisus aţi primit.
Bucuraţi-vă, că darul Duhului Sfânt v-a umbrit.
Bucuraţi-vă, că Evanghelia v-a fost îndreptar.
Bucuraţi-vă, c-aţi aflat luminare şi har.
Bucuraţi-vă, că soare între voi a strălucit.
Bucuraţi-vă, că „sfântul închisorilor” l-aţi numit.
Bucuraţi-vă, că a odrăslit din durere şi chin.
Bucuraţi-vă, că sufletul i-a fost alb ca un crin.
Bucuraţi-vă, că în mormânt neştiut l-au zvârlit.
Bucuraţi-vă, că cerul în giulgi de nea l-a învelit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condaculul al 10-lea:
Voit-au vrăjmaşii lui Hristos nu doar să vă zdrobească trupurile şi sufletele, ci şi credinţa cea adevărată să o batjocorească, pentru aceea la Sfintele Sărbători ale Ortodoxiei vă sileau a săvârşi blasfemii pe care mintea omenească nu le poate închipui, iar voi Sfinţilor umilinţa şi chinurile răbdând, cereaţi ajutorul lui Dumnezeu, întărindu-vă şi strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Bucuria Învierii a strălucit în întunecata mină de la Baia Sprie, când în măruntaiele pământului preoţii întemniţaţi cu cutremur au strigat: „Veniţi de luaţi lumină!” şi sfredelele în chip de clopot au început a răsuna, lămpaşele s-au aprins iar osândiţii îngenuncheaţi cu lacrimi au cântat „Hristos a înviat!”, de care lucruri minunându-ne vă lăudăm strigând:
Bucuraţi-vă, cei ce de vii aţi fost îngropaţi.
Bucuraţi-vă, că de Hristos n-aţi voit să vă lepădaţi.
Bucuraţi-vă, că-n batjocură carne în Vinerea Mare v-au dat.
Bucuraţi-vă, că foamea răbdând, n-aţi mâncat.
Bucuraţi-vă, că Învierea în adâncuri aţi prăznuit.
Bucuraţi-vă, că prin post şi mărturisire v-aţi curăţit.
Bucuraţi-vă, că o cruce din bârne aţi înălţat.
Bucuraţi-vă, că sfredele în chip de clopote au sunat.
Bucuraţi-vă, că odăjdii de preţ n-aţi avut.
Bucuraţi-vă, că epitrahil din ştergar alb aţi făcut.
Bucuraţi-vă, căci cu îngerii împreună aţi slujit.
Bucuraţi-vă, că sub pământ pe Hristos aţi mărturisit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condaculul al 11-lea:
Cumplita prigoană cea cu mânie pornită asupra voastră n-a cruţat nici firea femeiască cea slabă, şi întocmai muceniţelor de demult, mulţime de femei cu îndrăzneală au mărturisit dragostea lor pentru Hristos şi neam, şi chinurile au răbdat cu bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Îngrozitu-s-au credincioşii văzând adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar călăii cei cu inima de piatră, nicicum luând seamă că acela viată mai avea într-însul, cu grăbire l-au aruncat în cuptor şi vaiete surde din flăcări au răsunat, iar noi cutremurându-ne de unele ca acestea cu frică grăim:
Bucuraţi-vă, trupuri firave cu suflet călit.
Bucuraţi-vă, că pe Hristos cu îndrăzneală aţi mărturisit.
Bucuraţi-vă, că muceniţelor din vechime v-aţi asemănat.
Bucuraţi-vă, că multe feluri de chinuri aţi răbdat.
Bucuraţi-vă, că batjocuri şi loviri aţi primit.
Bucuraţi-vă, că spânzurându-vă, cumplit v-au strujit.
Bucuraţi-vă, că spre împuşcare pieptul vostru l-au dat.
Bucuraţi-vă, că mâinile soldaţilor pe arme au tremurat.
Bucuraţi-vă, că trupurile v-au bătut până la sânge.
Bucuraţi-vă, că de suflete nu s-au putut atinge.
Bucuraţi-vă, cu Sfinţii acestui neam prigonit.
Bucuraţi-vă, toţi care în credinţă aţi murit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condaculul al 12-lea:
Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit în chip minunat, Sfinţilor, şi-n temniţele de la Piteşti, Aiud, Gherla, Sighet, Baia Sprie, Târgu Ocna şi Canal asemenea mucenicilor din vechime pătimiri de multe feluri aţi răbdat, iar voi bine ştiind că lucrare de sus era aceasta, mai vârtos pe Hristos L-aţi chemat, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
De nimic aţi socotit viata aceasta pământească şi sufletul v-aţi pus pentru dreapta-credinţă şi neamul strămosesc, iar acum la limanul cel fără de durere şi întristare vă veseliţi, cu toţi drepţii lăudând pe Dumnezeu şi auzind de la noi unele ca acestea:
Bucuraţi-vă, aripi în zbor secerate.
Bucuraţi-vă, chipuri de har luminate.
Bucuraţi-vă, vieţi care-n lanţuri v-aţi frânt.
Bucuraţi-vă, că lumea pe voi v-a urât.
Bucuraţi-vă, raze în beznă aprinse.
Bucuraţi-vă, braţe la ceruri întinse.
Bucuraţi-vă, sfinţi fără cruce şi nume.
Bucuraţi-vă, tâmple cu albe cunune.
Bucuraţi-vă, râuri cu ape curate.
Bucuraţi-vă, ramuri de rod încărcate.
Bucuraţi-vă, soli care bine-aţi vestit.
Bucuraţi-vă, stânci cu tării de granit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Condaculul al 13-lea:
O, Sfinţilor Mărturisitori, cei ce în temniţă chinuri de multe feluri aţi răbdat şi pentru Învierea neamului românesc moarte mucenicească cu vitejie aţi primit, îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, faceti rugăciune ca să ne izbăvim de toată înşelăciunea diavolească şi credinţa ortodoxă cu bărbăţie să mărturisim, ca mântuindu-ne, pururea să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!    (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice  Icosul întâi
De la icoană şi de la altar aţi pornit, Sfinţilor Mărturisitori, să apăraţi dreapta-credinţă şi neamul românesc de urgia ce venea dinspre Răsărit, şi nici prigoana, nici temniţa nu v-au îngrozit, ci cu tărie aţi stat împotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurându-ne vă lăudăm zicând:
Bucuraţi-vă, suflete curate de crin.
Bucuraţi-vă, că pe acestea nu le-a întinat nici un chin.
Bucuraţi-vă, că robia neamului aţi voit a o frânge.
Bucuraţi-vă, că pământul ţării l-aţi temeluit cu sânge.
Bucuraţi-vă, că vrăjmaşii lui Hristos v-au prigonit. Bucuraţi-vă că vânzătorii de neam v-au lovit.
Bucuraţi-vă, că zdrobiţi fiind, iarăşi v-aţi ridicat.
Bucuraţi-vă, că gândul la morţii voştri putere v-a dat.
Bucuraţi-vă, că viaţa v-a fost rugă şi plâns.
Bucuraţi-vă, că ardere de tot v-aţi adus.
Bucuraţi-vă, că darul Arhanghelului v-a umbrit.
Bucuraţi-vă, căci cu puterea cinstitei Cruci aţi biruit.
Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Şi   Condaculul întâi :
Pe Mărturisitorii cei aleşi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce în temniţă chinuri şi batjocuri au răbdat, ostaşii cei adevăraţi ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au ruşinat şi în ceruri se roagă pentru noi, cu dorire să îi lăudăm zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!

Apoi se citeste această rugăciune:

RUGĂCIUNE   O, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţe şi prigoane, prin multele voastre pătimiri aţi stăvilit întărâtarea vrăjmaşului cea cu mânie pornită asupra Bisericii lui Hristos, vouă celor ce aţi suferit foame, ger, schingiuiri, umilinţă şi chinuri de tot felul întru apărarea legii celei strămoşeşti, vă aducem mulţumirile noastre.
Ca cei ce bine v-aţi săvârşit pentru Învierea neamului românesc, iar acum cu îngerii şi cu arhanghelii vă veseliţi în lumina cea neînserată a Împărăţiei cereşti, vă rugăm să nu încetaţi să mijlociţi la Preaputernicul Dumnezeu ca să ne dea iertare de păcate şi să ne păzească pe noi şi Sfântă Biserica Sa de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de necredinţă şi de războiul cel dintre noi.
Povăţuiţi-ne pururea pe calea mântuirii, a răbdării şi a dragostei, ca neclintiţi şi uniţi să rămânem până la sfârşitul vieţii întru credinţa cea adevărată. Aşa, Sfinţilor Mărturisitori, care în strâmtorările şi necazurile din viaţa voastră pământească aţi cerut ajutorul Puterilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi nevrednicii, ca să primiţi în acest ceas rugăciunile noastre şi să ne acoperiţi de smintelile veacului acestuia şi de răutăţile celor potrivnici, ca şi noi pe calea ce strâmtă şi cu chinuri neînfricati să mărturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea neamului românesc. Amin.

+ + +

Iată un răspuns ortodox la nedumeririle multor creştini-ortodocşi cu privire la cinstirea sfinţilor (încă) necanonizaţi prin citirea de acatiste, închinarea la icoane, etc. Părintele Serafim Rose într-una din scrisorile sale către pr. Alexey Young: „Nu, „grecii” nu l-au canonizat pe Vlădica Ioan. Canonizarea este treaba episcopilor, care dau pecetea ultimă şi oficială pentru o venerare locală a unui om sfânt. Ceea ce a făcut mănăstirea [Boston] a fost să scrie (sau probabil să traducă dintr-o lucrare a vreunei mănăstiri pe stil vechi care obişnuia să-l numească Sfânt pe Vlădica Ioan) o Vecernie pentru Vlădica Ioan (noi avem o copie şi arată destul de bine), o practică foarte normală obişnuită de ruşi atât pentru Sfântul Ioan de Kronştadt cât şi pentru Fericita Xenia, cu mulţi ani înainte de canonizarea lor. Aceste slujbe ale Sfinţilor necanonizaţi sunt săvârşite în particular (de către o persoană particulară sau o mănăstire) până ce episcopii permit ca întreaga Biserică să le săvârşească public.

Rugăciunile oricărui sfânt trecut din această viaţă trebuie oricum făcute în particular, iar în unele cazuri, sfinţenia unui sfânt este aşa de evidentă încât i se adresează rugăciuni mai mult sau mai puţin public, cu mult înainte ca acesta să fie canonizat. În cazul Vlădicăi Ioan, episcopii care au slujit la înmormântarea lui, deja ceruseră deschis rugăciunile lui înserând în mod deliberat în anumite părţi din slujbă înmormântării sau din panihidă sintagma, „cu ale lui sfinte rugăciuni”.

Dacă părintele Nichita [din Seattle] are într-adevăr o icoana cu Vlădica Ioan, nu face rău că o foloseşte pentru sine şi nu în public, şi aici nu trebuie ca nimeni să se simtă câtuşi de puţin ofensat, pentru că aceasta e o practică normală şi de asemenea pentru faptul că duşmanii Vlădicăi Ioan vor pricinui niscai probleme din această cauză. Cu toate acestea, o mulţime de ruşi vor fi fericiţi să o vadă, fără să viseze măcar a o face public, adică oficială. Un episcop rus pe care-l cunoaştem s-a umplut de bucurie auzind că există o slujbă grecească închinată Vlădicăi Ioan, drept care a cerut să fie tradusă imediat în slavonă! Nu cred că „grecii” în general sunt mai preocupaţi decât alţii de chestiunea cinstirii deschise a unui sfânt necanonizat; mai degrabă din pricina mai multor râvnitori atât dintre greci cât şi dintre ruşi care fac acest lucru; şi deci din pricina lor au hotărât episcopii ca în cele din urmă să-l canonizeze. În cazul Vlădicăi Ioan, atât ruşii cât şi grecii (slavă lui Dumnezeu!) au fost găsiţi „vinovaţi” în această chestiune, fapt foarte normal în istoria Bisericii. (O călugăriţă rusoaică foarte aşezată ne-a implorat să scriem noi o slujbă pentru Vlădica Ioan imediat după moartea lui!) Cu toate acestea, este limpede că o astfel de cinstire nu trebuie „forţată”, ci trebuie lăsată să crească şi să se manifeste firesc până ce în cele din urmă se coace întru ziua cea mare a canonizării.

În Biserica Ortodoxă nu este interzis să te rogi la Sfinţi „necanonizaţi” . De fapt, canonizarea oferă doar un statut oficial la ceea ce deja există neoficial: oamenii se roagă unui sfânt înainte ca Biserica, în cele din urmă, să-i stabilească un cult general, moment în care i se stabileşte o slujbă, o icoană etc. Tot astfel, în mod particular, putem cere să se roage pentru noi oricărui creştin plecat dintre noi, aşa cum obişnuim să cerem rugăciunea creştinilor ortodocşi în viaţă – pentru că toţi sunt vii în Hristos; cu atât mai mult cineva a cărui viaţă sfântă sau mucenicie au fost bine-primite de Hristos Domnul nostru, astfel că el poate auzi rugăciunile noastre, mijlocind pentru noi…”

christusmonogramm

Asociația ”Părinți pentru Ora de Religie”

Conform site-ului activenews.ro , prezentatoarea de radio și televiziune Liana Stanciu, va conduce ASOCIAȚIA PĂRINȚILOR ROMÂNI care doresc ora de religie în școli.

„Considerăm că ora de religie / de educație creștină este necesară în descoperirea și în asumarea de către copiii noștri a propriei identități, ea contribuie la formarea integrală a personalităţii lor. La vârsta întrebărilor existenţiale şi a formării spirituale a tinerilor, ea poate oferi un suport puternic pentru înțelegerea și rezolvarea problemelor și încercărilor întâlnite. Privită în conținutul său, ora de religie reprezintă o şansă și pentru sistemul de învăţământ de a-şi valorifica un sprijin esenţial în atingerea scopurilor sale generale: prin educație spirituală copiii şi tineri învață iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni, credinţa, speranţa, solidaritatea, recunoştinţa, sfinţenia vieţii, se pune fundația comuniunii între contemporani și între generații.

 O ora de religie pe săptămână este aproape invizibilă faţă de media zilnică de trei ore în faţa televizorului sau a calculatorului/tabletei confirmată de statistici dar ea se poate constitui într-un reper profetic în sufletul acestora. Din punctul nostru de vedere scopul orei de religie este de a-i familiariza pe elevi cu elementele fundamentale ale propriei credinţe religioase, de a le oferi o introducere în studiul celorlalte mari religii ale lumii, precum şi de a-i ajuta să înţeleagă dimensiunea istorică, culturală şi morală a fenomenului religios”

se arată în comunicatul oficial redat de Averea Bisericii.ro.

Potrivit site-ului avereabisericii.roAsociația ”Părinți pentru Ora de Religie”, este o asociație ce îşi propune să fie aproape de părinţi, apărători ai celor care sunt interesaţi de educaţia complexă, completă şi de calitate a copiilor. Educaţia ce include dimensiunea religioasă se face în şcoală în majoritatea ţărilor Europei iar în Germania, Austria, Irlanda,Italia, Croaţia, Grecia sunt chiar 2 ore de religie incluse în programă. Prin această asociație părinții propun și susțin necesitatea educaţiei integrale, care presupune, pe lângă latura morală, estetică, tehnologică, şi o componentă religioasă.

christusmonogramm

 

Radio Crestin – Ortodox

Colinde

RSS Agentia de stiri Basilica

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

Cel mai frumos documentar despre Romania

trafic

Reclame
%d blogeri au apreciat asta: