:
archives

Arhivă pentru

Programul evenimentelor dedicate hramului Catedralei Patriarhale

Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou vor fi purtate de la Catedrala Patriarhală pe Bulevardul Regina Maria, iar în acelaşi timp moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu vor fi aduse în pelerinaj de la Biserica „Sfântul Spiridon“-Nou.
.
Cele două procesiuni se vor întâlni la Crucea brâncovenească de la baza Colinei Patriarhiei, unde va avea loc întâmpinarea icoanei cu un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, adusă la Bucureşti de o delegaţie a Patriarhiei Ierusalimului, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al III-lea, care va efectua o vizită frăţească în Patriarhia Română, la invitaţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în perioada 24-27 octombrie 2014. Procesiunea se va încheia în vecinătatea Catedralei Patriarhale, unde sfintele odoare vor fi aşezate spre închinare într-un baldachin special amenajat.
.
Sâmbătă, Sfânta Liturghie va fi oficiată la Catedrala Patriarhală de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, urmând ca duminică Sfânta Liturghie să fie săvârşită pe podiumul amenajat în curtea catedralei. Delegaţia Patriarhiei Ierusalimului va participa duminică la Sfânta Liturghie oficiată la Biserica „Sfântul Gheorghe“-Nou din Bucureşti, ctitorie a Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu sfinţită de Patriarhul Hrisant Nottara al Ierusalimului la 29 iunie 1707.
.
Luni, 27 octombrie 2014, de sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, de la ora 9:30, Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al Ierusalimului şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al României vor oficia Sfânta Liturghie, înconjuraţi de un sobor de ierarhi ortodocşi din ţară şi străinătate, preoţi şi diaconi, pe podiumul din apropierea Catedralei Patriarhale.
.
Marţi, 28 octombrie 2014, la sărbătoarea Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, de la ora 7:00, Sfânta Liturghie va fi oficiată de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi în Catedrala Patriarhală. – See more at: http://basilica.ro/colaborare-intre-institutii-in-sprijinul-pelerinilor-101305.html#sthash.R3NlHRHH.dpuf
Anunțuri

Rugăciune către sfântul Iuda Tadeul, ocrotitorul celor disperați, deznădăjduiți

   O, Sfinte Iuda Tadeu, rudā a Domnului nostru Iisus Hristos, apostol si martir glorios, stralucit in virtuti si puternic in minuni, credincios si grabnic ajutātor al celor ce te cinstesc si se incred in tine, priveste cu ochi milostivi la cel ce astazi alearga la tine si cere mijlocirea ta.
Tu ai dobandit de la Dumnezeu darul de a ajuta indeosebi pe aceia care au pierdut aproape orice sperantā si se afla in pragul disperārii.
 Priveste deci la mine si vezi in ce stramtoare ma aflu.Viata mea este o viata de suferinta. Zilele mele sunt pline de durere si necaz, sufletul meu este o mare amaraciune. Cararile mele sunt pline de spini si aproape nu trece o clipa fara suspine si lacrimi si fara griji mistuitoare care imi macina toata puterea de viata.
.
Nelinistea, disperarea si lipsa de incredere in ajutorul de sus imi coplesesc de multe ori sufletul, astfel incit mi se pare ca pronia dumnezeiasca m-ar fi parasit. Atunci sufletul meu se umple de intuneric, credinta se clatina, inima mea slabeste si disperarea se furiseaza in suflet, vrand sa se faca stapana peste mine.
.
O, Sfinte Iuda Tadeu, tu nu ma poti lasa in starea aceasta grozava. La tine alerg, pe tine te rog, ajuta-mi. Asculta, te rog, rugamintea pe care ti-o fac ! Nu ma voi departa de tine pana cand nu ma vei asculta. Grabeste-te si vino–mi, te rog, in ajutor si nu lasa ca increderea mea in tine sa fie rusinata. Fa ca prin mijlocirea ta sa se preamareasca si intru mine nesfarsita milostivire a lui Dumnezeu. Asculta-mi rugamintea, mai ales in necazul cel mare pe care il am acum si da-mi grabnicul tau ajutor in (se marturiseste necazul).
.
Nu lasa ca sufletul meu sa ramina zdrobit de aceasta lovitura a durerii si sa cada in disperare. Asculta-ma, o, Sfinte Iuda Tadeu, implineste-mi rugamintea si eu iti voi fi recunoscator in toate zilele vietii mele.Te voi cinsti ca pe cel mai de seama ajutator al meu.Voi multumi lui Dumnezeu pentru mijlocirea ta si voi raspandi pe cat imi va sta in putere cinstirea ta intre oameni.
Amin.
christusmonogramm
.
 Biserica Sfantul Dumitru Posta este singura biserica din Bucuresti in care se afla o icoana a Sfantului Iuda Tadeul.
Aceasta rugaciune, impreuna cu revista Dimitrios , le-am primit intr-o seara in care am intrat pentru inchinare in sfanta biserica.  Daca doriti sa aflati mai multe lucruri despre biserica si frumoasa ei comunitate, va recomand  site-ul acesteia sau chiar o vizita la sfantul lacas. Doamne ajuta!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

185102

Sfantul-Iuda-Tadeu

Icoana Sfântului Iuda Tadeul

Slujba tunderii in monahism

Patimile calugărilor români de pe Muntele Athos

Mulți au auzit despre misteriosul Munte Athos. Puțini știu ce comori adăpostește. Și că acolo viețuiesc și pătimesc o mână de călugări români. Ei sunt ambasadorii noștri în Țara Ortodoxiei.  Un film realizat în anul 2007 de către Eugen Ciocan.

Facem publică recunoștinta tronului nostru față de toți domnitorii Țării Românești și ai Moldovei , care în repetate rânduri s-au arătat generoși binefăcători ai Sfintelor noastre Mânăstiri, ajunse în trecut la gradul cel din urmă al sărăciei și distrugerii. Poporul ortodox român se poate mândri întru Domnu Nostru Iisus Hristos, deoarece în timpuri de mare sărăcie, binecredincioșii și slăviții domnitori ai Țării Românești și ai Moldovei au fost stâlpii și sprijinitorii mânăstirilor de pe muntele Athos.”   – Bartholomeu I –

christusmonogramm

Rugăciune către Maica Domnului

Prea Sfântă Născătoare

Maică Precistă

Prea Curată Maică, Pururea Fecioară,
Sufletul din mine nu-l lăsa să moară,
Ci revarsă, Sfântă, peste el, de sus,
Mila Ta cea mare, mila lui Iisus!…

Îngeri împrejuru-mi fă să se adune,
Să-mi arate calea către cele bune,
Să-mi îndrepte paşii pe cărarea milei,
La-nceputul nopţii, la-nceputul zilei!…

Să gonească toate duhurile rele,
Ce pândesc în drumul vieţuirii mele,
Bietului meu suflet să-i dea viaţă nouă,
Să răsfrângă cerul ca un bob de rouă!…

Doamne al îndurării, sfânt izvor de milă
Pleacă-Te și-ascultă ruga mea umilă
Scoală-mă din patul suferinței grele
Unde zac și pică lacrimile mele

Frânt de umilinţe, cu adânci suspine,
Sufletul la Tine vine să se-nchine:
Mila Ta din ceruri peste el coboară,
Maică Prea Curată, pururea Fecioară!

Amin.

rugaciune1

Rugaciune aflata in Biserica Sfintii Constantin si Elena – Popa Nan

maica-domnuluichristusmonogramm

Cum au ajuns moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva la Iași?

parascheva

Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva ocrotesc Moldova din secolul al XVII-lea. Cinstitele odoare au fost aduse la Iași de domnitorul Vasile Lupu în anul 1641, fiind așezate în ctitoria sa, Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”. Moaștele au fost un dar al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru domnitorul Moldovei.

„A fost posibilă aducerea moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva în ţara noastră deoarece Domnitorul Vasile Lupu a fost un om foarte evlavios. Este interesantă metoda pe care au folosit-o ca să scoată moaştele din Constantinopol. După 1521 ele au fost aduse la Constantinopol, în prealabil aflându-se la Belgrad. După ce Belgrad a căzut sub stăpânire turcească moaştele au fost aduse la Constantinopol. Potrivit legilor otomane nici un mort nu putea să fie transportat în afara zidurilor Istanbulului decât dacă era vorba de sultani. Racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost lăsată peste ziduri, preluată şi adusă pe mare până la Galaţi unde a fost receptată de emisarii Domnitorului Vasile Lupu”, a declarat pentru TRINITAS TV Acad. Emilian Popescu.

În anul 1889, moaștele Cuvioasei Parascheva au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iași. În anul 1944, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost aduse și în Capitală. Evenimentul a fost reflectat pe larg în revista „Glasul Bisericii”, în numărul pe lunile noiembrie/decembrie din acel an.

În decurs de mai bine de trei veacuri și jumătate, de când moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva se află la Iaşi, racla nu a părăsit Capitala Moldovei decât de două ori: în anul 1944, când a fost dusă la Mănăstirea Samurcăşeşti şi în Capitală şi, în vara anului 1947, când a avut loc poate cea mai mare procesiune religioasă de pe pământul Moldovei: prin localităţile judeţului Iaşi, iar apoi în Vaslui, Roman, Bacău, Neamţ şi Baia.

sursa: basilica.ro

christusmonogramm

14 octombrie – Hramul Mănăstirii Nera

La sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, Mănăstirea Nera din judeţul Caraş-Severin îşi va sărbători hramul.

Mănăstirea Slatina-Nera este aşezată în apropierea localităţii Sasca Montană, pe malul stâng al râului Nera, la 20 km de Oraviţa în judeţul Caraş-Severin, în Munţii Locvei. Aşezământul monahal apare la iniţiativa şi prin strădania doctorului Pavel Chirilă , originar din Slatina-Nera şi fost director al Asociaţiei „Christiana” din Bucureşti. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, prin decizia de înfiinţare a mănăstirii, dată la 19 iulie 1994, ca biserica mănăstirească să fie închinată Sfintei Cuvioase Parascheva. Vrednicul de pomenire Emilian Birdaş, episcop al Caransebeşului, a pus piatra de temelie a aşezământului monahal în 14 octombrie 1994.

Prin efortul maicilor şi cu bunăvoinţa oamenilor, în cursul anului 1994 au început lucrările de construcţie la biserica mănăstirii. Biserica este din lemn, are un plan triconic şi se aseamănă stilului moldovenesc. În anul următor, a fost ridicată o clădire ce cuprinde chiliile maicilor şi atelierul de plante medicinale.

La data de 14 octombrie 1997, la hramul mănăstirii, a avut loc sfinţirea bisericii de către IPS Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului, la vremea respectivă fiind Episcop al Caransebeşului. La 5 octombrie 2001, Mănăstirea Nera a primit în dar, din partea Preafericitului Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, un rând din veşmintele folosite la acoperirea sfintelor moaşte ale Cuvioasei Parascheva. În anul 2007, Preasfinţitul Lucian, chiriarhul locului, a pus piatra de temelie a paraclisului de iarnă al mănăstirii cu hramul „Buna Vestire”.

În prezent, mănăstirea găzduieşte 80 de vieţuitoare şi are doi părinţi duhovnici: pr. Teofan Munteanu şi pr. Gherman Mitoi, stareţă fiind monahia Dositea Constantin. În mănăstire se prepară şi produse naturiste pentru tratarea unor afecţiuni trupeşti, dar şi pentru consum alimentar. Produsele naturiste, ceaiuri, tincturi, alimente sunt comercializate în magazinul mănăstirii şi în toate magazinele bisericeşti ale Episcopiei Caransebeşului. Mănăstirea are o frumoasă bibliotecă, ateliere de pictură, de litografie şi de sculptură în lemn.

Primul centru de recuperare oncologică din România

La data de 25 septembrie 2012, Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, a pus piatra de temelie a primului centru de recuperare oncologică din România. Centrul se va construi prin intermediul Fundaţiei „Sfânta Irina” din Bucureşti şi va fi destinat bolnavilor aflaţi în recuperare după tratamente împotriva cancerului. Aceştia vor beneficia de o cură de 14 zile, pe durata căreia li se vor asigura servicii de psihoterapie, fizioterapie, kinetoterapie, dietoterapie, educare pentru menţinerea unui stil corect de viaţă. Întrucât cercetarea este unul dintre principalele scopuri ale înfiinţării centrului, acesta va include un departament axat pe evaluarea metodelor de recuperare, dar şi unul dedicat depistării precoce a cancerului. Amplasată în Valea Nerei, într-o zonă ferită de poluare şi organizată ca o structură arhitecturală şi funcţională de tip sanatorial, clinica este programată să îşi deschidă porţile la finalul primului trimestru din 2014.

Clinica Nera este un proiect co-finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, cu o valoare totală de aproximativ 4,5 milioane de euro, 70% din această sumă fiind asigurată din fondurile europene, iar restul prin contribuţie locală şi voluntară.

manastirea neranera pavel chirila nera

Fenomenul Pitești – „Reeducare” – Genocidul Sufletelor

Fenomenul Pitești – „Reeducare”. Mai mult decât tortură. Genocidul Sufletelor

Încercarea 410 pentru monahismul românesc

Decretul 410, dat de comunişti la sfârşitul anului 1959, spunea că „absolvenţii şcolilor de pregătire a clerului pot intra în monahism la orice vârstă“, ceilalţi, însă, doar „dacă au împlinit vârsta de 55 de ani, bărbaţii, şi de 50 de ani, femeile, dacă renunţă la salariu sau la pensie de la stat, şi dacă nu sunt căsătorite“. Iar dintre cei care se aflau deja în mănăstiri, şi nu intrau în categoriile enumerate, erau obligaţi să plece. Urmările le ştim cu toţii. Mănăstiri goale, călugări şi călugăriţe care lucrau în diferite fabrici sau uzine, sau, mai rău, unii care nu au reuşit niciodată să se integreze în societatea comunistă, preponderent atee.

monahi_ortodocsi

Din iarna anului 1959 era imposibil să nu vezi oameni, femei sau bărbaţi, pribegi prin ţară, care aduceau a monahi, dar nu după port, ci după chip. Alungaţi din mănăstiri, au plecat în lume, ei, cei care se retrăseseră din lume. Cu haine ponosite şi desagă în spate, încinşi la mijloc, cu un toiag în mână, blânzi şi împăciuitori, ori aspri şi mustrători, au plecat în „misiune“. Urmând sfatul Mântuitorului, mergeau din sat în sat, oprindu-se doar unde erau primiţi. Cel mai des apăreau în biserică, la slujbă. Toţi se uitau la ei, erau de-ai lor, dar totuşi, parcă din altă lume; crucea lor era mai dreaptă, plecăciunea mai evlavioasă şi rugăciunea mai curată. Aceştia au fost privilegiaţii, pentru că ceilalţi, fiind acuzaţi de vagabondaj şi cerşetorie, au fost alungaţi în pribegie.

Dintre călugării din civilie mulţi s-au angajat, devenind pentru colegii de serviciu un suport moral. Dar şi pentru vecini, pentru că acolo, în mijlocul comunităţii laice, casele lor, închiriate sau cumpărate, au devenit mănăstioare, unde candela era aprinsă mereu, rugăciunea neîntreruptă şi milostenia îmbelşugată. Erau vizitaţi zilnic, nesimţind lipsa comuniunii şi nici povara sărăciei, pentru că fiecare îşi lăsa din „averea“ sa câte ceva.

Călugăriţele din mijlocul oraşului

monahieAşa a fost şi cazul maicilor Epraxia şi Antonia Hoidrag, din Fălticeni, care, împreună cu alte 10 călugăriţe, au cumpărat o căsuţă pe strada Ion Dragoslav, pe care au transformat-o într-un fel de metoc. Lucrau în filatura de in şi cânepă. „Aveau o rânduială de rugăciune neîntreruptă, desăvârşită duminica la biserică. Purtau haine negre, civile, nu de călugărie. Au făcut misiune, în felul lor. În primul rând, făceau prescuri pentru bisericile din jur. Apoi, foarte multe rudenii de ale lor s-au apropiat de Biserică, cinci dintre nepoţii lor au ajuns chiar preoţi, iar nepoatele, căsătorite cu preoţi. M-a impresionat viaţa lor. Şi-au ţinut făgăduinţele monahale în lume, devenind călugăriţe mărturisitoare. Şi-au transformat căsuţa într-o mănăstioară, unde candela ardea neîncetat, unde se rugau permanent şi unde foarte mulţi oameni aflau un cuvânt de folos, ajutor în necazurile şi încercările vieţii“, spune cel care le-a cunoscut, arhim. Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor. Printre cei care îi treceau pragul erau şi călugări. „Aflau întotdeauna un loc liniştit, o porţie de mâncare. Un borş, o plăcintă, un pahar cu apă. Cu toate că erau aspre, având un stil direct de a vorbi, veneau totuşi destul de mulţi oameni la ele. Printre cei care au poposit în casa lor a fost şi mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului, el însuşi scos din mănăstire. Acesta a fost diacon la Mănăstirea Râşca, locul de unde comuniştii le-au alungat“, îşi aminteşte cu drag arhim. Timotei Aioanei de cele două maici, dintre care maica Epraxia a murit, iar cealaltă fiind foarte bolnavă.

Maicile i-au ţesut un covor comunistului Hrusciov

Arhimandritul Timotei Aioanei, care este un fin cunoscător al monahismului, în special cel moldovean, ne-a spus că efectele Decretului 410 din 1959 au fost resimţite de toţi monahii. Foarte multe dintre călugăriţele de la marile mănăstiri din Moldova, cum sunt Agapia şi Văratec,

s-au angajat în apropierea mănăstirii, la Târgu Neamţ sau în comunele din jur, unde au lucrat, fie la ateliere de ţesut covoare, fie în tricotaje.

„Una dintre călugăriţele care a fost alungată din Mănăstirea Agapia îmi povestea că a locuit în gazdă în Târgu Neamţ. Îşi făceau acolo rânduiala ca în mănăstire, pravilă dimineaţa, plecau apoi la serviciu (lucrau la ţesut covoare), şi apoi seara, din nou pravilă. Mi-a spus că, în preajma venirii în România a lui Hrusciov – cel care i-a urmat lui Stalin la conducerea fostei Uniuni Sovietice -, le-au obligat şefii să ţese, în două săptămâni, un covor de lână cu Cetatea Neamţului, oferit apoi, din partea statului român, conducătorului comunist. Au lucrat şi noaptea, au dormit, timp de o săptămână, două-trei ore. Aşa şi-au câştigat pâinea mulţi dintre călugării şi călugăriţele din vremea aceea“, spune arhim. Timotei. Dintre monahii care au ieşit din mănăstire în jurul vârstei de 50 de ani au lucrat până la vârsta de pensionare, când au revenit în mănăstire.

Călugării civili ai mănăstirilor

După cum am spus, călugăriţele şi călugării au fost obligaţi să nu poarte haina monahală, iar bărbaţii să îşi radă bărbile. Unii dintre aceştia au revenit la mănăstire, în ascultări smerite, dar fără a avea dreptul de a purta uniforma. Spre exemplu, în judeţul Neamţ, Mănăstirea Sihăstria a fost declarată azil de bătrâni, unde au stat peste 100 de călugări. „Aveau şi câţiva bolnavi, dar pe lângă ei, au stat mulţi tineri, unii dintre ei obligaţi să poarte haine civile şi fără barbă. Participau la slujbe, dar nu puteau sluji. Ajutau pe bătrâni şi aveau viaţă de mănăstire, se rugau împreună, simţeau bucuria de a trăi în mănăstire“, explică arhim. Aioanei, care spune că erau supravegheaţi permanent, se făceau rapoarte regulate cu activităţile lor.

Unii dintre călugări, aflaţi în lume, veneau pe ascuns la duhovnici, se spovedeau şi îşi plângeau soarta. Poate, cele mai multe spovedanii le-a primit marele duhovnic ieroschimonahul Paisie Olaru, de la Mănăstirea Sihăstria.

Şi Mănăstirea Neamţ, cu o istorie îndelungată, avea câteva sute de călugări înainte de decret, au rămas numai 50. Unii dintre călugării importanţi, care n-au putut fi acceptaţi în continuare în mănăstire, au rămas civili. Aşa cum a fost arhim. Claudiu Derevlean, prietenul apropiat al Sfântului Ioan Iacob, care a mers împreună cu acesta, în 1936, în călătoria în Ţara Sfânta, „el fiind singurul, din România, cu care Sfântul Ioan Iacob coresponda. A rămas în mănăstire, în postul de contabil, dar civil. A murit la începutul anilor â90“, spune arhim. Timotei. Mulţi dintre ei au fost încadraţi şi la tipografia mănăstirii. „Se îmbrăcau civil, primeau salariul, participau la slujbe sâmbăta şi duminica, iar în rest lucrau la tipografie“.

„Să nu-i judecăm!“

Primele reveniri în mănăstire s-au făcut după 2-3 ani, dar în număr mai mare au revenit după cinci ani. Cei mai mulţi dintre ei s-au mutat la Domnul, foarte puţini mai trăiesc, deoarece au trecut 50 de ani de atunci. Printre ei au fost şi surori sau fraţi de mănăstire, care veniseră de doar câţiva ani şi nu depuseseră încă voturile monahale, mulţi nu s-au mai întors. Dar călugării şi călugăriţele au păstrat votul monahal, întorcându-se în mănăstire. „Cei care au fost luaţi de valurile învolburate ale vieţii au murit departe în lume. Au avut nişte drame. Trebuie priviţi cu înţelegere, mulţi dintre ei nu erau propriu-zis călugări, ci novici. Aflaţi în mijlocul lumii, au căzut în ispite, în deznădejde. Nu aveau unde locui, erau ca nişte vagabonzi. Este uşor acum să judecăm, dar mai greu să le înţelegem situaţia. Eu cred însă că, în sufletul său, călugărul rămâne monah, indiferent de accidentele care se petrec în viaţa lui. Nu avem dreptul să-i judecăm pe cei care au căzut, judecata e a Judecătorului din ceruri. Cine se aşază pe scaunul de judecător al Judecătorului plată aspră va avea în ziua aceea“, mărturiseşte arhim. Timotei Aioanei.

Efectele dezastruoase ale Decretului 410 se resimt şi astăzi în mănăstiri, unde nu mai există vârsta de mijloc. „Se cunoaşte că a fost un hiatus, o perioadă în care nu au mai fost duhovnici, tocmai din cauza acestui decret. Pe de altă parte, decretul a întărit lucrarea misionară a călugărilor, pentru că a trebuit să îşi strângă forţele, rămânând foarte puţini în unele mănăstiri. Decretul a creat mari probleme. Au fost văzuţi călugări pe drumuri, fără haine, neavând unde să doarmă, unii dintre ei cu căruţe, purtându-şi bagajele din sat în sat. Erau primiţi din milă. De alţii, erau consideraţi «vagabonzi care au fugit din mănăstire». Nu erau primiţi în biserici, la slujbe. Aceste adevăruri dor“, conchide arhim. Timotei Aioanei.

Mănăstirile au rămas pustii

În Arhiepiscopia Iaşilor, din cei 2.000 şi ceva de călugări 1.200 au fost alungaţi din mănăstiri, precum Agapia, Văratec, Secu, Neamţ, Sihăstria. Dar cel mai mult a avut de suferit Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului: „La un simpozion care a avut loc în urmă cu două săptămâni, la Mănăstirea Secu, Preasfinţitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, spunea că, dintre cei 1.800 de călugări ai Episcopiei Romanului şi Huşilor de atunci, au mai rămas 5. Deci, toate mănăstirile din ţinutul Huşilor, Bacăului şi Vasluiului au fost desfiinţate. Sute de monahi au plecat pe drumuri din mănăstiri ca Bogdana, Măgura, Bojoreni etc.“, spune exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, arhim. Timotei Aioanei.

Şi în Transilvania au fost mari încercări. „Avantajul l-au avut călugării de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, care datorită studiilor de teologie au rămas. Au fost şi acolo mănăstiri desfiinţate. Prislopul a fost grav afectată, iar cel mai cunoscut duhovnic al acelor vremuri, din Transilvania, Arsenie Boca (FOTO), a apucat şi el drumul pribegiei. El a fost unul dintre călugării care a rămas în lume, făcând o altfel de misiune. Deşi s-a retras într-o lume a lui, el n-a mai comunicat. Este cunoscut acum datorită iubirii aproape nemărginite, pe care o arată ucenicii lui. Patriarhul Justinian a încercat de mai multe ori să îl integreze, însă autorităţile comuniste s-au împotrivit. I-a oferit chiar stăreţia Mănăstirii Cernica“, mai spune arhim. Timotei Aioanei.

 Apărătorii monahilor

În Arhiepiscopia Bucureştilor a fost o situaţie ceva mai privilegiată, pentru că din 1.300 de călugări şi călugăriţe doar aproximativ 200 şi ceva au plecat din mănăstire. Aceasta se datorează patriarhului Justinian, care, deşi nu a fost călugăr de vocaţie (a intrat în monahism pentru a deveni episcop), a arătat o mare grijă faţă de monahi şi monahii. „Acesta împreună cu episcopul Râmnicului şi Argeşului de atunci, Iosif Gafton, dar şi cu mitropolitul Firmilian Marin, al Olteniei, au fost ierarhii care s-au implicat cel mai mult în apărarea cinunului monahal afectat de aplicarea Decretului 410 din 1959“, arată Timotei Aioanei.

Cei nevoiţi să plece – nefiind absolvenţi de şcoală teologică sau monahală, aşa cum cerea decretul – au fost încadraţi de patriarh la stavropighiile patriarhale de la Techirghiol, Dragoslavele, Olăneşti, ori în alte mănăstiri. Apoi le-a facilitat revenirea, pentru că în arhivele mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor, mai ales la mănăstirile mari, cum ar fi Pasărea, Ţigăneşti, Ciorogârla, Zamfira, Suzana, sunt numeroase cereri de revenire. „Atitudinea patriarhului Justinian a fost, de departe, cea mai înţelegătorare faţă de monahi, un mare apărător al lor. A încercat să atenueze efectele decretului. A hotărât ca toate mănăstirile să le ofere un mic ajutor celor care pleacă, bani pentru a trăi până la primul salariu, diferite obiecte, necesare în noua casă. Chiar a dărâmat mai multe locuinţe, pentru ca din materialul lor să facă aceştia alte case, în lume. A avut o atitudine foarte binevoitoare“, explică arhim. Timotei. Şi mitropolitul Firmilian Marin, al Olteniei, a continuat exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, a avut tăria de a se împotrivi comuniştilor. De altfel, de multe ori s-a opus făţiş în timpul lucrărilor Sfântului Sinod, dar şi în teritoriul din eparhia lui, hotărârilor acestora, dar şi altora, pe care statul comunist le-a luat împotriva Bisericii. „A fost un ierarh luptător, care a ajutat foarte mulţi oameni marginalizaţi în acea vreme. Călugării care au fost scoşi din mănăstiri aveau întotdeauna uşa deschisă la mitropolitul Firmilian. Mai mult, în vremea sa – până în 1972, când a murit – s-au restaurat toate mănăstirile din Mitropolia Olteniei“.

  „Suspinul unei mănăstiri“

Au circulat şi încă mai circulă versuri pe care călugării le-au compus în acele vremuri de pribegie. „Suspinul unei mănăstiri“, scris, după unii, de către părintele Paisie Olaru împreună cu părintele Ioanichie Bălan, după alţii, de un grup de călugări pribegi, este semnificativ pentru starea în care s-au nevoit aceştia.

„De ce eşti sfântă mănăstire

Aşa tristă şi pustie?

De ce-ţi plâng clopotele tale,

Aşa duios, aşa cu jale?

O, spune-mi sfântă mănăstire

De ce eşti tristă şi pustie?

O, nu mă întreba străine

De ce plâng toate pentru mine

Să-ţi povestească fiii mei

De ce suspin şi eu, şi ei,

Căci am avut atâţia fii,

Ce i-am crescut de mici copii

Şi ca o mamă i-am iubit

Şi lui Hristos i-am dăruit.

Şi-n prag stând, privesc la vale

Cum vă duceţi, doi câte doi,

Până ce vă pierd în depărtare

În lume, în albastra depărtare.

Şi de va fi târziu o vreme

Ca Domnul iarăşi să vă cheme

Veniţi iubiţii mei cu drag

Eu vă aştept pe toţi în prag.“

Un alt cântec, („Despărţirea“) spune:

„Şi mă mai tem că voi muri

În lumea asta mare

Şi nu ştiu de veţi auzi

Să-mi fiţi la înmormântare

Vă las cu Domnul maicilor

Care-aţi trăit cu mine,

Mă duc departe ca să mor

Rămâneţi maicilor cu bine.“

diac. George ANICULOAIE

sursa: ziarullumina

Acatistul Sfintei Parascheva

Parascheva

(14 octombrie)

Rugaciunile incepatoare acatistului Sfintei Parascheva :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Condacele si Icoasele

Condacul 1 :

Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilinta ii aducem noi nevrednicii pacatosi pentru mijlocirile sale. Ca mari daruri ne-am invrednicit a dobandi, de la izvorul cel pururea curgator de bunatati al Mantuitorului nostru, si sa-i cantam : Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Icosul 1 :

Ingerii din cer cu laude primind duhul tau cel fecioresc din pamintestile locasuri, de bucurie te-au incununat pentru vredniciile tale; caci femeiesc trup purtand si fire slabanoaga, ai stiut a birui toate puterile vrajmasilor prin buna intelepciune; pentru aceasta-ti cantam :

Bucura-te, inteleapta fecioara;
Bucura-te, porumbita cuvantatoare;
Bucura-te, suflet ingeresc in trup fecioresc;
Bucura-te, vrednica mijlocitoare catre Domnul;
Bucura-te, mangaierea oamenilor;
Bucura-te, alinarea de suferinta;
Bucura-te, nadejdea noastra cea tare;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, liman lin si neinviforat;
Bucura-te, pilda bunei cucernicii;
Bucura-te, luminarea celor nepriceputi;
Bucura-te, scaparea celor deznadajduiti;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 2-lea :

Asa Imparatul tuturor rasplateste biruintele. Asa mana proniei cea ne vazuta intareste neamul omenesc, imbratisand cu credinta cele de dinsa randuite spre mantuire. Pentru aceasta sa ne departam de nelegiuiri; pana cand vom petrece in pacate ? Doamne, intareste inimile noastre ca sa-Ti cantam in fapte bune cantarea cea ingereasca : Aliluia !

Icosul al 2-lea :

Preacinstita fecioara, catre tine am nazuit, catre tine care de multe ori si tu ai luat pe sfinti si pe ingeri in ajutor la pamantestile ispite; fii acum si pentru noi grabnic folositoare, caci te-ai invrednicit a intra inauntrul casei mirelui cu candela luminoasa, precum ne-a povatuit Mantuitorul Hristos, si primeste cantarea aceasta :

Bucura-te, margaritar nepretuit al vistieriei noastre;
Bucura-te, floare nevestejita a Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, temelie neclintita a crestinatatii;
Bucura-te, a fecioarelor inzestratoare si rugatoare catre Maica lui Dumnezeu;
Bucura-te, ascultatoare a preotilor cucernici;
Bucura-te, grabnica ajutatoare a strainilor;
Bucura-te, fierbinte mangaietoare a prigonitilor;
Bucura-te, milostiva povatuitoare a v aduvelor;
Bucura-te, invingatoarea dusmanilor;
Bucura-te, izbavirea tuturor celor ce te cheama spre ajutor;
Bucura-te, mare folositoare a sufletelor;
Bucura-te, vindecatoarea de rani a trupurilor;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 3-lea :

Spre tine pururea nadajduind, de multe boli si primejdii s-a izbavit tara aceasta, alinand si prefacand mania cea cu dreptate pornita asupra noastra de la Dumnezeu, in buna si milostiva indurare, prin ale tale rugaciuni; dar si acum ingrozindu-ne marile nenorociri, la tine nazuim cu lacrimi, sa ne ajuti, ca sa scapam din primejdie si sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 3-lea :

Epivata, vazand lauda pamantului ei, rasarind dintru ale sale, cu bucurie te-a intampinat, preacuvioasa, marturisindu-te cu mare cucernicie; iar noi, care in urma ne-am invrednicit a dobindi moastele tale, cum vom putea indestul a propovadui minunile pe care le-ai facut, de nu cantam acestea:

Bucura-te, luminatoarea Moldovei;
Bucura-te, sprijinitoarea Epivatei;
Bucura-te, invatatoarea parintilor tai;
Bucura-te, ceea ce n-ai adunat averi pamintesti;
Bucura-te, adunatoarea cerestilor daruri;
Bucura-te, ceea ce n-ai primit hainele cele scumpe;
Bucura-te, cinstitoarea hainei smereniei;
Bucura-te, indreptatoarea mindriei;
Bucura-te, cinstitoarea fecioriei;
Bucura-te, sprijinitoarea batranilor;
Bucura-te, osanditoarea dusmanilor;
Bucura-te, miluitoarea saracilor;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 4-lea :

Preacurata Fecioara Marie, Maica lui Dumnezeu, primeste si ale noastre datornice rugaciuni de la noi nevrednicii pe care prin mijlocitoarea noastra sfanta ti le aducem spre iertarea pacatelor si ne da noua pace si mare mila de la Fiul tau, Caruia Ii cantam neincetat : Aliluia !

Icosul al 4-lea :

Celei dupa vrednicie si cu credinta urmatoare a cuvantului lui Dumnezeu, care pentru buna cucernicie a primit darul vindecarilor si plata cereasca, prin glasul Mantuitorului zicand : sluga buna si credincioasa, intra intru bucuria Domnului tau, ii aducem cantarea aceasta :

Bucura-te, samanta neratacita;
Bucura-te, trup neobosit;
Bucura-te, hrana duhovniceasca;
Bucura-te, aur lamurit;
Bucura-te, foc arzator plevilor;
Bucura-te, pamant de indestulare;
Bucura-te, rodul pocaintei;
Bucura-te, alinarea relelor cugetari;
Bucura-te, risipitoare de furtuni;
Bucura-te, aducatoare de mana;
Bucura-te, datatoare de mangaieri;
Bucura-te, mijlocitoarea tuturor crestinilor catre Domnul;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 5-lea :

Obositi de truda gandurilor lumesti ne-am desteptat acum noi, ticalosii, lacrimand, ca nu avem incotro intinde nadejdile dupa faptele noastre spre a ne linisti, nefacand nici un lucru vrednic de mantuire si temandu-ne de taiere ca smochinul neroditor, cadem inaintea ta plangand, Sfanta Paraschevo, si strigam : miluieste-ne, ca dimpreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu cantarea de mantuire : Aliluia !

Icosul al 5-lea :

Cine nu te va ferici pe tine, cuvioasa, ca te-ai invrednicit a potoli prin nevointele tale zburdalnicia trupului si a dobindi mantuirea sufleteasca cu cinstea cea neluata de maini omenesti a cerestii mariri ? Sau cine nu te va ferici iarasi ca ai strabatut prin viteazul tau cuget impletiturile vicleanului cele amigitoare, si l-ai rusinat ? Pentru aceasta primeste urmatoarea cantare :

Bucura-te, turnul biruintei;
Bucura-te, usa mantuirii;
Bucura-te, pavaza credintei;
Bucura-te, locasul statorniciei;
Bucura-te, chipul bunatatilor;
Bucura-te, apararea cinstitei cruci;
Bucura-te, inchinatoarea ei vrednica;
Bucura-te, ca prin al ei ajutor ai fost izbanditoare;
Bucura-te, ca printr-insa te-ai facut lui Hristos urmatoare;
Bucura-te, a biruintei frumoasa stalpare;
Bucura-te, invingatoare a stapanirii iadului;
Bucura-te, mostenitoarea cerestii mangaieri;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare !

Condacul al 6-lea :

Dar cum vom canta mai cu vrednicie sau cu ce cuvinte vom lauda marirea faptelor tale, noi nevrednicii ? Ca nici faptele, nici credinta nu ne apropie de preacinstitele tale lucrari; dar, marturisind slabiciunea noastra, ne rugam tie a ne ajuta si a mijloci catre Dumnezeu sa primeasca cantarea : Aliluia !

Icosul al 6-lea :

Ne-au cuprins acum dureri ce nu sunt spuse, nici un ajutor omenesc de la nimeni nu asteptam, toti ne-au parasit deodata, pana si placerile ce odinioara ne desfatau acum se lupta cu noi; vai de ticalosia noastra, nu avem alta nadejde decit mila lui Dumnezeu si al tau ajutor sfant. Pentru aceasta ne rugam tie, grabeste a ne asculta, vindecandu-ne, ca sa cantam tie:

Bucura-te, leacul durerii;
Bucura-te, mana vindecarii;
Bucura-te, casa ocrotirii;
Bucura-te, raza mangaierii;
Bucura-te, cortul indestularii;
Bucura-te, roua fierbintelii; Bucura-te, mantuirea de boli;
Bucura-te, scaparea celor inspaimantati;
Bucura-te, izgonitoare de pagube;
Bucura-te, privighetoare neadormita;
Bucura-te, stea luminatoare;
Bucura-te, scara izbavitoare;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 7-lea :

Doamne, cerceteaza si vindeca pe robii tai cei cuprinsi de durere, zice preacuvioasa, rugandu-se neincetat, ca nu au reazem, nici mangaiere. Iar zilele grele sunt, si pentru ca ne-am mantuit, sa ne bucuram si sa cadem la Dumnezeu, pocaindu-ne si cantand : Aliluia !

Icosul al 7-lea :

Nelegiuirile noastre, multimea strambatatilor pe care le-am pricinuit aproapelui nostru, astazi ne osandesc si nu stim ce vom raspunde mergand la judecata, unde toti ne prigonesc, toti se ridica asupra noastra sa ne impileze; tu insa, o, preabuna maica, care asculti marturisirea noastra, mijloceste catre Domnul, sa prefaci soarta osandirii noastre in bunatati, scotind din inimile vrajmasilor nostri toata uraciunea si te vom preamari cu laude ca acestea :

Bucura-te, mijlocitoarea celor gresiti;
Bucura-te, folositoarea celor asupriti;
Bucura-te, indreptatoarea judecatorilor rai;
Bucura-te, doveditoarea celor clevetiti;
Bucura-te, scaparea celor judecati si osanditi;
Bucura-te, contenire a patimilor;
Bucura-te, nesprijinitoarea celor ce cauti numai folosul lor;
Bucura-te, neizbandire a mijlocitorilor celor vicleni;
Bucura-te, domolire a celor puternici;
Bucura-te, inlesnire a slabanogilor;
Bucura-te, starpitoare a rautatilor;
Bucura-te, izvoratoare a milostivirii;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 8-lea :

Acestea graind, ne linistim, ne veselim si ne bucuram; salta sufletele noastre ca nu-si vor rade de noi vrajmasii nostri. Nu ne va parasi Dumnezeul nostru pana in sfarsit, pentru rugaciunile tale, preacuvioasa, ci trimitand mila Lui asupra poporului, precum este obisnuit, si noi, nevrednicii, ne vom impartasi cu el de ale Sale bunatati, cu care dimpreuna vom cinta lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 8-lea :

La toti vom spune minunile tale, in glas vom canta praznuirea ta, dupa datoria obstii care ti-aduce spre multumire : marire laudei tale, marire indelung-rabdarii cu care te-ai incununat, nevoindu-te prin credinta, marire faptei celei cu statornicie urmata dupa pilda Iubitorului de oameni; pentru acestea graim catre tine:

Bucura-te, mireasa duhovniceasca;
Bucura-te, cununa adevarului;
Bucura-te, toiagul biruintei;
Bucura-te, marirea monahilor;
Bucura-te, povatuitoare a obstii;
Bucura-te, cinstitoare a cuvioaselor;
Bucura-te, pazitoare a sihastrilor;
Bucura-te, pomenitoare a veacurilor;
Bucura-te, propovaduitoare a dreptei credinte;
Bucura-te, surpatoare a eresurilor;
Bucura-te, dobandirea slavei dumnezeiesti;
Bucura-te, urmatoarea Cuvantului ceresc;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 9-lea :

Pe sfanta folositoare celor ce sunt intru nevoi, toti cu bucurie sa o laudam, pe cinstita Parascheva, ca aceasta viata nestricacioasa a luat in veci; pentru aceasta marire a aflat, si darul de minuni, cu porunca lui Dumnezeu, cantand : Aliluia !

Icosul al 9-lea :

Rau-cugetatorii prin tine mustrati fiind, se inspaimanta vazand slava lui Dumnezeu, cea gatita omului departat de pacate, in tine luminand , vazand taina cea necuprinsa a chipului maririi, asupra ta cuvioasa, ca astazi straluceste aducand credinciosilor daruri de vindecari; pentru aceasta ei s-au rusinat pocaindu-se si noi ne-am veselit, cantandu-ti tie :

Bucura-te, izbavitoarea noastra;
Bucura-te, povatuitoare;
Bucura-te, indreptatoare;
Bucura-te, izgonitoare de rele;
Bucura-te, aducatoare de bun miros;
Bucura-te, otravitoarea jivinelor;
Bucura-te, starpitoarea insectelor;
Bucura-te, feritoarea de naluciri;
Bucura-te, risipitoarea de grindina;
Bucura-te, aducatoarea de ploi manoase;
Bucura-te, imbelsugatoarea de roade bune;
Bucura-te, veselitoarea plugarilor;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 10-lea :

Niciodata nu vom inceta a vesti minunile tale, preacuvioasa, ca de n-ai fi stat tu, rugandu-te pentru tara aceasta pe care o pazesti cu preacuratele tale moaste, cine ne-ar fi izbavit din atatea primejdii, sau cine ne-ar fi usurat de bolile care au venit asupra noastra, pentru pacatele noastre cele multe? Deci dimpreuna cu tine cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul al 10-lea :

Zidurile casei parintilor tai n-au fost puternice, nici indestulatoare pentru a te opri de la marimea hotararii ce ai facut, fagaduindu-te a imbratisa viata monahiceasca; pentru aceasta si departandu-te de toata dezmierdarea si placerile lumesti, haina cea scumpa cu a cersetorului, venind de la biserica, ai schimbat-o, parasindu-ti parintii care te certau cu mustrari de la asemenea plecare. Deci cu smerenie dobandind cele preainalte, de la toti auzi:

Bucura-te, trandafir neatins de viermele trufiei;
Bucura-te, crin rasadit in gradina cea de sus;
Bucura-te, patul nevinovatiei;
Bucura-te, scaunul domniilor;
Bucura-te, sceptrul celor ce conduc;
Bucura-te, ocrotitoare neobosita;
Bucura-te, aparatoare neinfruntata;
Bucura-te, prigonitoare a celor ce ne ispitesc;
Bucura-te, cinstitoare a celor ce ne miluiesc;
Bucura-te, intaritoare a celor ce ne slujesc;
Bucura-te, luminatoare a celor ce ne mangaie;
Bucura-te, impreuna-lucratoare cu cei ce ne hranesc;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 11-lea :

Suntem plini de pacate, indurate Doamne, si greu se lupta sufletele noastre gandind la judecata, caci ce vom face noi pacatosii, napadindu-ne deodata neprevazutul sfarsit ? Mila cerem, Doamne, mila Hristoase al nostru, caci nu avem chip de indreptare; nu trece cu vederea rugaciunile noastre si pocainta, care in tot ceasul dupa pacate ne-a cuprins si primeste ca inchezasuitoare a bunei noastre vointe si a temerii de Tine, rugaciunea aceasta, pe langa care Ti-aducem mijlocitoare si pe maica noastra Parascheva, cantand cu dansa dimpreuna : Aliluia !

Icosul al 11-lea :

Multi pacatosi mai inainte de noi si-au dobandit mantuirea umilindu-se. Cum dar si noi ne vom departa de aceasta nadejde ? Catre tine insa nazuim, preacuvioasa maica, si nu vom fi rusinati, nedepartandu-te de noi ca de pacatosul acela care langa tine a fost inmormantat fara a i se cunoaste nevrednicia sa si pentru care ai cerut prin vedenie sa i se mute trupul cel stricat de langa moastele tale. Deci ne rugam primeste rugaciunile si lacrimile noastre, mijlocind iertarea pacatelor noastre pentru ca iti cantam:

Bucura-te, smerenie inalta;
Bucura-te, fecioara neintinata;
Bucura-te, comoara nedesertata;
Bucura-te, maica prealaudata;
Bucura-te, mantuirea cea smerita;
Bucura-te, lauda celor cinstiti;
Bucura-te, mangaierea celor nenorociti;
Bucura-te, povatuitoarea celor rataciti;
Bucura-te, buna mea sfatuitoare;
Bucura-te, preablanda indreptatoare;
Bucura-te, sufleteasca veselitoare;
Bucura-te, grabnica ajutatoare;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 12-lea :

Nespusa este mangaierea noastra, privindu-te, cu noi petrecand, ca un dar al lui Dumnezeu ce s-a trimis tarii acesteia; ca de ce boli am fost cuprinsi si nu ne-ai vindecat; in care scarbe si nu ne-ai bucurat; de cate ori lipsiti, prigoniti si in razboaie si tu ne-ai ajutat noua, in totul plinind cuvintul Mantuitorului din Evanghelia Sa ! Pentru aceasta cu smerenie dobandind dreapta cea preainalta la scaunul maririi, iti cantam tie : bucura-te ! si lui Dumnezeu lauda cea cereasca : Aliluia !

Icosul al 12-lea :

Izbiveste-ne pe noi, maica, de toati boala, de ciuma, de holera si de vraimasi; izbaveste-ne pe noi, maica, de lacuste, de gindaci si de toata rautatea; izbiveste-ne pe noi, maici, de foc, de grindina si de fulger; izbiveste-ne pe noi, maica, de chinul cel de veci si de ceasul osindirii si ne invredniceste a dobindi prin rugaciunile tale starea cea de-a dreapta in ziua judecatiF, prin mintuirea sufletelor noastre, ocrotindu-ne si hranindu-ne in pace pini la risuflarea cea mai de pe urmi, ca sa-ti eintam:

Bucura-te, alauta duhovniceasca;
Bucura-te, trambita apostoleasca;
Bucura-te, faclie luminoasa;
Bucura-te, raza cereasca;
Bucura-te, nadejdea oamenilor;
Bucura-te, izgonirea demonilor;
Bucura-te, tamaduirea ranilor;
Bucura-te, feritoarea de rautati;
Bucura-te, aducatoarea de bunatati;
Bucura-te, luminatoarea casnica a Moldovei;
Bucura-te, izbavitoarea lui Vasile Voievod si a altor miluitori;
Bucura-te, sprijinitoarea si a mea, a smeritului pacatos;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Condacul al 13-lea :

( acest condac se zice de trei ori )

Condacul Sfintei Parascheva

Ne inchinam lui Dumnezeu si cinstim sfantele tale moaste, Cuvioasa Maica Paraschevo, propovaduind cu marire si cantari toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu si pentru a noastra mantuire am dobindit; bine primita fa rugaciunea noastra, sfanta, si grabeste totdeauna a ne ajuta ca sa cantam cu bucurie ispravile tale si slava lui Dumnezeu : Aliluia !

Ne inchinam lui Dumnezeu si cinstim sfantele tale moaste, Cuvioasa Maica Paraschevo, propovaduind cu marire si cantari toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu si pentru a noastra mantuire am dobindit; bine primita fa rugaciunea noastra, sfanta, si grabeste totdeauna a ne ajuta ca sa cantam cu bucurie ispravile tale si slava lui Dumnezeu : Aliluia !

Ne inchinam lui Dumnezeu si cinstim sfantele tale moaste, Cuvioasa Maica Paraschevo, propovaduind cu marire si cantari toate minunile tale care prin darul lui Dumnezeu si pentru a noastra mantuire am dobindit; bine primita fa rugaciunea noastra, sfanta, si grabeste totdeauna a ne ajuta ca sa cantam cu bucurie ispravile tale si slava lui Dumnezeu : Aliluia !

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Ingerii din cer cu laude primind duhul tau cel fecioresc din pamintestile locasuri, de bucurie te-au incununat pentru vredniciile tale; caci femeiesc trup purtand si fire slabanoaga, ai stiut a birui toate puterile vrajmasilor prin buna intelepciune; pentru aceasta-ti cantam :

Bucura-te, inteleapta fecioara;
Bucura-te, porumbita cuvantatoare;
Bucura-te, suflet ingeresc in trup fecioresc;
Bucura-te, vrednica mijlocitoare catre Domnul;
Bucura-te, mangaierea oamenilor;
Bucura-te, alinarea de suferinta;
Bucura-te, nadejdea noastra cea tare;
Bucura-te, intarirea credinciosilor;
Bucura-te, liman lin si neinviforat;
Bucura-te, pilda bunei cucernicii;
Bucura-te, luminarea celor nepriceputi;
Bucura-te, scaparea celor deznadajduiti;
Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

si Condacul intai

Preacuvioasei noastre maici, mult-milostivei Parascheva, prinos de umilinta ii aducem noi nevrednicii pacatosi pentru mijlocirile sale. Ca mari daruri ne-am invrednicit a dobandi, de la izvorul cel pururea curgator de bunatati al Mantuitorului nostru, si sa-i cantam : Bucura-te, Paraschevo, mult folositoare!

Dupa aceea se citeste aceasta

RUGACIUNE catre Sfanta Parascheva

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut toata faptura, nu intoarce fata Ta de la noi pacatosii ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre, ce in toata ziua, nenumarate, cu nesocotinta le savarsim. Noi suntem pacatosi, netrebnici si plini de rautate; iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii. Nu ne lasa, Doamne ! Nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici ne rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci pentru ca nu suntem vrednici a castiga milostivirea prin sarguinta cea de toate zilele, daruieste-ne-o Tu ca un indurat mult-Milostiv.

Doamne, pentru rugaciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea si ne intareste cu Duhul Tau cel stapanitor, ca din adincul inimilor, cu bucurie sa slavim preasfant numele Tau in veci. Amin.

Anunțuri

Radio Crestin – Ortodox

Colinde

RSS Agentia de stiri Basilica

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

Cel mai frumos documentar despre Romania

trafic

%d blogeri au apreciat asta: