:
archives

Arhivă pentru

Moşii de toamnă

În Biserica Ortodoxă se face în prima sâmbătă din luna noiembrie  pomenirea tuturor celor adormiţi întru Domnul. Această slujbă se numeşte în popor Moşii de toamnă. Credincioşii obişnuiesc să se roage sau să pomenească în această zi pe toţi cei adormiţi din neam. Înainte de începerea Postului Sfintelor Paşti, ca şi înainte de Pogorârea Sfântului Duh, în Biserica noastră se fac de asemenea rugăciuni sau pomeniri de obşte ale morţilor.

Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara, in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste stari nu sunt definitive, ele dureaza pana la Judecata Universala, cand va avea loc invierea intregului neam omenesc si cand vor avea loc hotararile finale legate de starea de fericire sau suferinta. Noi ortodocsii ne rugam pentru cei morti, pentru ca avem credinta ca prin rugaciunile noastre, sufletul pentru care ne rugam va ajunge la Judecata universala, intr-o stare mai buna decat aceea cu care s-a despartit de trup.

christusmonogramm

Anunțuri

Cât de veche este credința ortodoxă?

Dacă sunteți romano catolic , este bine sa știți că până în anul 1054 Biserica dumneavoastră a fost una cu cea Ortodoxă. În acel an Papa de la Roma s-a desparțit de cele patru Patriarhate apostolice (Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalim) și a început să facă schimbări dogmatice. Astfel Biserica dumneavoastră este veche de 1000 de ani.

Dacă sunteţi un luteran, religia dumneavoastră a fost întemeiată de către Martin Luther, un fost călugăr din Biserica Catolică, în anul 1517.

Dacă aparţineţi Bisericii Anglicane, religia dumneavoastră a fost întemeiată de către regele Henric al VIII în anul 1534, deoarece Papa nu i-a acordat dreptul de a divorța și a se recăsători.

Dacă sunteţi un prezbiterian, religia dumneavoastră a fost înființata de John Knox în Scoţia, în anul 1560.

Dacă sunteţi congregaționist, religia dumneavoastră a fost iniţiată de către Robert Brown, în Olanda în anul 1582.

Dacă sunteţi protestant episcopal, religia dumneavoastră a fost o ramură a Bisericii Anglicane, înfiinţată de către Samuel Senbury în coloniile americane, în secolul 17.

Dacă sunteţi baptist, îi datorati principiile religiei dumneavoastră lui John Smyth, care a lansat-o la Amsterdam în anul 1606.

Dacă apartineti  Bisericii  Daneze Reformate, îl recunoaşteţi ca fondator pe Michelis Jones, deoarece religia dumneavoastră își are originile în New York, în anul 1628.

Dacă sunteţi metodist, religia dumneavoastră a fost fondată de către John şi Charles Wesley în Anglia, în anul 1774.

Dacă sunteţi mormon, bazele religiei dumneavoastre au fost puse de catre Joseph Smith în Palmyra, New York, în anul 1829.

Dacă sunteti membru al Bisericii Armata Salvării, secta dumneavoastră a fost inițiată de catre William Booth, în Londra, în anul 1865.

Dacă sunteti membru al Bisericii Scientologice,  anul în care aceasta religie s-a  născut este 1879, iar cea care a fondat-o este Mary Baker Eddy.

Daca apartineti uneia dintre organizatiile religioase cunoscute sub numele „Biserica Nazarineanului”,”Evanghelia Penticostala,” „Biserica Sfânta” sau „Martorii lui Iehova”, religia dvs este una dintre sutele de noi secte fondate de oameni în ultima sută de ani .

Dacă sunteti Creştin Ortodox, religia dumneavoastră a fost fondată în anul 33 de către Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Nu s-a mai schimbat din acel moment.

Biserica noastră are acum 2.000 de ani vechime şi, din acest motiv, Ortodoxia, Biserica Apostolilor şi a Sfinților Părinţi, este considerata cu adevărat ” Una Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică.”
Aceasta este cea mai importanta moștenire pe care putem să o transmitem tinerilor acestui nou mileniu.

Pr. Dr.  Miltiades Efthimiou

bisericachristusmonogramm

Mănăstirea Cămârzani, Suceava – Pașii Pelerinului

Sfântul Ierarh Iachint de la Vicina – 28 octombrie

Sfântul Ierarh Iachint este primul mitropolit al Ţării Româneşti, recunoscut de Patriarhia Ecumenică în 1359. Datorită credinţei ortodoxe, vieţii lui curate şi sfinte, a păstoririi Bisericii din Ţara Românească cu râvnă, înţelepciune, răbdare, dragoste şi smerenie şi a întemeierii, ca cel dintâi mitropolit al Ţării Româneşti, a structurilor organizatorice bisericeşti necesare cultului şi statorniciei întru apărarea dreptei credinţe, a fost canonizat de Biserica noastră.

 

Sfântul Ierarh Iachint apare pentru prima oară în istoria Bisericii Române de la nord de Dunăre în anul 1348, pe când era mitropolit al Vicinei, mitropolie înfiinţată probabil în secolul al XI-lea, situată în Dobrogea, lângă Isaccea. Întrucât această provincie aparţinea Ţării Româneşti, domnitorul de atunci, Nicolae Alexandru Basarab, a avut posibilitatea de a-l strămuta pe mitropolit la Argeş, devenind primul mitropolit al Ungrovlahiei. Dar această numire de mitropolit al românilor din sudul teritoriului ţării noastre trebuia recunoscută şi de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol.

Astfel, după mai multe scrisori ale domnitorului Nicolae Alexandru Basarab către Patriarhie, în mai 1359, Iachint al Vicinei este recunoscut ca mitropolit al Ţării Româneşti. Prin actul care recunoştea Mitropolia Ţării Româneşti, noul mitropolit urma „să întărească pe citeţi, în toată eparhia şi enoria lui, să ridice în treaptă ipodiaconi şi diaconi, să hirotonească preoţi şi să ia pe mâna sa toate drepturile din orice parte ar fi“. Se rânduia, în acelaşi timp, „ca toţi clericii din acea ţară şi ceilalţi sfinţiţi călugări sau laici să-l asculte şi să i se supună ca unui adevărat păstor, părinte şi dascăl al lor, să primească bucuros şi să împlinească toate câte va spune şi cu ce-i va sfătui şi învăţa pe ei, cu privire la folosul lor sufletesc“.

Bătrânul mitropolit Iachint îi cere patriarhului un înlocuitor

Spre sfârşitul vieţii, nu mai ajungea la şedinţele Sinodului patriarhal din Constantinopol. De aceea, a fost trimis în ţară Daniil Critopulos, dicheofilaxul – un fel de avocat sau jurist al Patriarhiei de la Constantinopol – ca să cerceteze activitatea bătrânului mitropolit. Venit în ţară, delegatul Patriarhiei, Daniil, este trimis cu o scrisori către patriarhul Filotei al Constantinopolului. Mitropolitul se dezvinovăţea de acuzele ce i se aduceau. Îi scria că este greu bolnav şi că la suferinţele trupeşti se mai adăuga una, sufletească, pricinuită de „puţina preţuire“ din partea patriarhului, care îi sta „ca o săgeată în inima“ şi îi „roade neîncetat sufletul“. Îi arăta apoi că n-a participat la şedinţele sinodului patriarhul, fiind oprit şi de domnul ţării, Viadislav I (1364-1377), având în vedere „lungimea drumului şi frica de a nu fi ucis“, dar şi pentru că era cuprins de o „covârşitoare slăbiciune trupească“, fiind „slăbit cu totul şi fără putere“. Prin aceeaşi scrisoare, mitropolitul Iachint încunoştiinţa pe patriarh că domnul şi boierii ţării au trimis pe dicheofilaxul Daniil Critopol „ca să fie sfinţit, dăruit şi binecuvîntat ca arhiereu a toată Ungrovlahia“, având pentru aceasta „voia, îngăduinţa şi iertarea“ sa. Rezultă din scrisoare că mitropolitul Iachint dorea în chip sincer să se retragă de la conducerea Mitropoliei. Nu după mult timp, Sfântul Ierarh Iachint pleacă la Domnul în prima jumătate a anului 1372. A fost îngropat lângă biserica mitropolitană de la Argeş, în care slujise pe parcursul păstoririi sale.

Continuator al monahismului românesc

A fost un păstor şi părinte sufletesc pentru toţi românii dintre Dunăre şi Carpaţi. A hirotonit preoţi pentru toate satele, a zidit biserici la oraşe şi sate, a întemeiat noi aşezări mănăstireşti şi a ţinut o strânsă legătură duhovnicească a Bisericii Ţării Româneşti cu Patriarhia de Constantinopol. Ca „exarh al plaiurilor“, mitropolitul Iachint a avut grijă şi de credincioşii ortodocşi vecini, mai ales cei din Transilvania, cărora le trimitea preoţi şi călugări misionari.

Cu ajutorul domnului ţării, Vladislav I, a încurajat şi susţinut mult monahismul românesc. A adus în ţară, de la Muntele Athos, pe Sfântul Nicodim de la Tismana, pentru a organiza câteva mănăstiri-lavre după model atonit. El a trimis numeroşi călugări „vlahi“ la Mănăstirea Cutlumuş din Muntele Athos, unde au ajuns mulţi călugări vestiţi. În ţară, a organizat mai multe mănăstiri, cum ar fi cea de la Tismana, Curtea de Argeş, Câmpulung-Muscel, Cozia, Snagov, Târgovişte, Bolintinul din Deal şi din Vale, Tânganu, Cotmeana şi altele.

SF_IACHINT_VICINA

Viata si minunile Sf. Dimitrie cel Nou – Ocrotitorul Bucurestilor

Viata Sfantului Dimitrie cel Nou

Nascut la inceputul veacului al XIII-lea, intr-o familie de tarani din satul Basarabov, in sudul Dunarii, apartinand in vremea aceea regatului Bulgariei, Sfantul Dimitrie a purtat din frageda pruncie lupte acerbe pentru a dobandi o viata virtuoasa, in post si rugaciune, intr-o zi, pe cand se dusese sa pasca a calcat pe un cuib acoperit de ierburi si a strivit puisorii care se aflau in el. Profund mahnit, s-a hotarat, spre pocainta, sa lase descult timp de trei ani, fie iarna, fie vara, piciorul care strivise cuibul, fapta considerata de el a fi ca o crima.

Apoi s-a atasat unei comunitati monastice, iar dupa ce a ucenicit cele ale ascultarii, s-a retras in padure unde si-a statornicit adapostul intr-o pestera, aproape de raul Lom, nestiut de oameni si aducand, zi si noapte rugaciunile si lacrimile sale ca ofranda lui Dumnezeu. Cunoscand dinainte ziua mortii sale, s-a intins intre doua lespezi de piatra si si-a dat in pace sufletul lui Dumnezeu.

Au trecut ani multi si lumea uitase de existenta acestui pustnic, pana intr-o zi, cand – la trei veacuri dupa moartea Sfantului – o inundatie a facut ca apele raului sa urce pana la pestera. Curentul a ridicat lespezile de piatra si a purtat cu purtat cu el, ingropat in noroi, trupul ramas nestricat.

Dupa alti o suta de ani, Sfantul ii aparu in vis unei fetite bolnave de duh necurat, poruncindu-i sa ceara parintilor ei s-o duca la malul raului, pentru a-si afla tamaduirea. De cum s-a aflat aceasta vestire, o mare multime de oameni, in frunte cu clericii din episcopie, a insotit familia fetitei pana la locul in care, mai inainte, locuitorii observasera deja o lumina misterioasa si credeau ca este o comoara. S-au pus pe sapat si, de indata, au descoperit trupul Sfantului, intreg si stralucind de harul Duhului Sfant. Fetita se vindeca pe loc. Trupul sfantului fu transportat cu mare cinstire pana in satul Basarabov, unde alte vindecari se petrecura. Atunci, poporul veni din toate partile sa cinsteasca moastele Sfantului.

Domnitorul Ungro-Vlahiei trimise preoti si sfetnici ca sa constate aceasta descoperire minunata si sa-l aduca pe Sfant la Bucuresti, la biserica Curtii domnesti. L-au luat aceia pe Sfant si au purces spre Bucuresti, dar cand au ajuns aproape de Rusi, langa o fantana, boii n-au mai vrut sa mearga cu nici un chip. Vazand aceasta minune, cei trimisi s-au sfatuit si au hotarat sa injuge la car doi junci tineri neinvatati, ca sa vada incotro vrea Sfantul sa mearga. Si asa s-a intors Sfantul la Basarabov in mijlocul satului si a ramas acolo. Trimisii domnitorului s-au intors la Bucuresti si au povestit cele petrecute, dupa care domnitorul trimise alti oameni si puse sa se ridice, pe cheltuiala lui, o biserica in sat. Asezat acolo, Sfantul facu, de-a lungul vremii, multe alte minuni.

Spre sfarsitul razboiului ruso-turc (1774), armata rusa ajunse in preajma satului Basarabov. Generalul Piotr Saltikov porunci ca moastele Sfantului Dimitrie sa fie transportate in Rusia, spre a le pune la adapost de o eventuala profanare de catre turci. Atunci cand cortegiul a ajuns la Bucuresti, un crestin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, ii ceru acestuia sa lase romanilor moastele sfantului lor compatriot, spre mangaiere dupa toate durerile pricinuite de razboi. Generalul Saltikov fu de acord si a luat numai o mana a Sfantului pe care a trimis-o la Lavra Pecerska de la Kiev. Trupul Sfantului Dimitrie, intampinat cu mare alai, a fost asezat, in zilele Preasfintitului mitropolit Chir Grigorie, in biserica cea mare a mitropoliei de la Bucuresti. De indata se petrecura unele minuni: razboiul inceta, iar ciuma ce bantuia conteni. De atunci, avand in vedere si numeroasele minuni savarsite, el este cinstit ca protector al orasului si al intregii Romanii.

In fiecare an, la 27 octombrie, o multime imensa se aduna la Bucuresti pentru a praznui, timp de trei zile, sarbatoarea Sfantului Dimitrie cel Nou si ca sa cinsteasca nepretuitele-i moaste, din care izvoraste mereu o mireasma delicata.

De ce i se spune Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir?

„Moaştele lui şi mirajul minunilor pe care le-a făcut, precum şi mirul care curgea din moaştele lui şi era strâns în nişte căzi de sub altar au adus cultului închinat sfântului o strălucire deosebită. La sărbătorile lui, dar şi în alte împrejurări era trecut peste moaştele sfântului uleiul care se scurgea în câteva vane de marmură aflate sub altar şi care căpăta un miros bun, frumos, în acelaşi timp devenind vindecător. Oamenii mergeau ca să ia acest mir în vase mai mici de lut sau de sticlă pentru vindecări. Prestigiul acestui mare sfânt a făcut ca împăratul Justinian să trimită o delegaţie acolo şi să ceară o parte din moaşte. Se relatează că delegaţia respectivă a făcut un tunel subteran pentru a ajunge la trupul lui şi în momentul în care s-au apropiat de acesta, o flacără puternică s-a ridicat de acolo, iar cei trimişi să ia din trupul sfântului s-au înspăimântat, oprindu-se din lucrarea lor. Au luat numai pământul care era ars de această flacără şi l-au dus împăratului spunând că nu este posibilă luarea moaştelor. Acest lucru se întâmpla în secolul al VI-lea. Mai târziu, în timpul lui Mauriciu (582-602) a dorit şi el să aibă ceva din moaştele Sfântului Dimitrie, cunoştea tradiţia potrivit căreia sfântul era un apărător împotriva barbarilor, iar Mauriciu s-a luptat mult cu barbarii de la Dunăre, ţinând piept slavilor şi avarilor care nu au mai putut pătrunde mai departe în Peninsula Balcanică. Această uzură a armatei şi lipsa de hrană a trupelor au făcut ca Focas, un tribun ofiţer, să meargă la Constantinopol şi să-l omoare pe împărat. Mauriciu a cerut şi el fragmente din moaştele sfântului. I s-a răspuns că acest lucru este imposibil, aducându-se aminte de istoria cu trimişii împăratului Justinian. Această relatare arată puterea pe care o avea Sfântul Dimitrie în conştiinţa locuitorilor sud-estului european. Moaştele Sfântului Dimitrie au fost luate de la Tesalonic în timpul cruciaţilor şi duse în Italia. Au stat acolo sute de ani, până acum 30-40 de ani, când papa Paul al VI-lea, care prin anii ’60 s-a împăcat cu patriarhul ecumenic Atenagora al Constantinopolului, venind la Constantinopol şi retrăgând anatema pe care o dăduse în 1054. Atunci au avut loc nişte restituiri, între care şi moaştele Sfântului Dimitrie care au fost readuse la biserica închinată mucenicului. Mormântul exista acolo şi oamenii se rugau la el, neştiind dacă trupul sfântului era acolo sau nu. Dar se rugau pentru că era un loc sfinţit”. (Acad. Emilian Popescu)

Sf.-M.-Mc.-Dimitrie

Itinerarii Spirituale din Tainele Calugariei, alaturi de Maica Maria Balan

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (Dumitru), izvorâtorul de mir si facatorul de minuni

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.

Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.

Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: „Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!

Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!” Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor.

sf dumitru

Rugăciune către Sfinții Martiri

Doamne Iisuse Hristoase, Tu, Cel Caruia puterile ceresti I-au spus: Vrednic este Mielul Cel junghiat sa ia puterea, si bogatia, si intelepciunea, si taria, si cinstea, si slava, si binecuvantarea, vino cu puterea Ta si mareste intelepciunea si taria noastra, sa stim si sa putem suferi si rabda pentru marturia numelui Tau.

Sfintilor Martiri, cei ce ati suferit rani sau moarte, de la inceputul lumii pana astazi, rugati-va pentru noi, nevrednicii, ca sa marturisim cu putere numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Voi, prooroci, macabei, apostoli, diaconi, ierarhi, preoti, mireni, sfinti marturisitori – toti cei injunghiati pentru Cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care ati dat-o lumii, voi, ale caror suflete sunt sub jerfelnic, voi care veniti din stramtorarea cea mare si v-ati spalat vesmintele si le-ati facut albe in sangele Mielului, pentru care si sunteti inaintea tronului lui Dumnezeu-rugati-va pentru noi sa strabatem fara sminteala cararile acestei vieti, sa intelegem ca orice rana si durere rabdata pentru numele Domnului este prearatarea Imparatiei Lui.

Sfintilor Martiri, stiuti si nestiuti, voi cei ce a-ti luat crucea si I-ati urmat lui Hristos, voi, cei numiti fericiti pentru ca ati suferit prigoana pentru numele Mantuitorului, voi, cei ce v-ati bucurat sa suferiti ocara pentru numele Lui si ati fost partasi la suferintele Lui, rugati-va pentru noi.

Sfinte Stefan, intaiul diacon martir, tu, a carui fata a fost vazuta ca o fatza de inger de cei ce au navalit asupra ta, tu, cel ce ai vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu, tu, care intimp ce erai batut cu pietre ai zis: Doamne Iisuse Hristoase, primeste duhul meu si ingenunchind ai 26strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta!-roaga-te pentru noi.

Sfinte Ioan Teologul cel ce te-ai numit tu insuti fratele nostru si impreuna cu noi partas la suferinta, si la imparatia, si la rabdarea lui Iisus, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Iacov, fratele lui Ioan, tu, cel ucis cu sabia de rege, de cel ce a pus mana pe unii din Biserica ca sa-i piarda, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Apostol Petru, tu cel ce ai fagaduit ca ne vei ajuta si dupa plecarea ta, ajuta-ne sa facem temeinica chemarea si alegerea noastra.

Sfinte Apostol Pavel, cel ce ai vorbit despre jerfirea si vremea despartirii tale, ajuta-ne si noua sa luptam lupta cea buna, sa savarsim calatoria, sa pazim credinta si sa primim cununa.

Voi, Sfintilor Martiri, cei pe care Sfantul Vasile cel Mare v-a numit cor sfant, adunare nedezbinata, pazitori obstesti ai neamului omenesc, stele ale intregii lumi si flori ale Bisericii, rugati-va pentru noi. AMIN.

Aceasta rugaciune de mare folos am gasit-o in cartea prof univ dr Pavel Chirila – ” Intamplari din Biserica si Spital” – dialog consemnat de Razvan Codrescu, aparuta la editura Christiana. O gasiti aici si costa numai 10 lei. Nu o ratati!!!

Doamne ajuta!

christusmonogramm

ZIDESTE CU NOI! – Biserica Sfantul Dumitru Posta

Biserica Sfântul Dumitru Poștă, ajunsă la venerabila vârstă de 500 de ani, are nevoie urgentă de renovări. Fii și tu ctitor alaturi de niște oameni minunați, care ajută constant la rândul lor.
Conturi: RO 02 RZBR 0000 0600 1219 1317 – LEI si
RO 18 RZBR 0000 0600 1435 9658 – EURO (Raiffeisen Bank)

Biserica Sfantul Dumitru Posta se afla din octombrie 2012 in reparatii. Daca ar exista finantarea necesara, biserica ar reusi in 2 ani sa fie restaurata complet. 1.2 milioane de turisti donand cate un euro pot readuce acestei biserici de peste 500 de ani farmecul de odinioara, cand era una din cele mai frumoase biserici ale centrului Bucurestiului. Vino si vezi! ZIDESTE CU NOI!

Radio Crestin – Ortodox

Colinde

RSS Agentia de stiri Basilica

  • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.

Cel mai frumos documentar despre Romania

trafic

%d blogeri au apreciat asta: